Frank Timiş, maramureşeanul care „a invadat Coasta de Fildeş şi Burkina Faso”

La mai bine de o lună după răpirea lui Ionuţ Gherguţ, românul care lucra în Burkina Faso, gruparea jihadistă Al-Mourabitoune a transmis un mesaj audio prin care revendică ţinerea ca ostatec a acestuia şi transmite un mesaj Guvernului de la Bucureşti.  Criza ostaticului roman a scos la iveală o poveste incredibilă cu legături spre Vasile Frank Timiş, originar din Maramureş, proprietar al minei şi apropiat a lui Gherguţ, încă din perioada când acesta lucra în Londra.  

În urmă cu vreo lună, un cetăţean român a fost răpit în statul african Burkina Faso. Iulian Gherguţ a fost înşfăcat de „bărbaţi cu turbane pe cap” şi dus în Mali, ţara vecină. Gherguţ patrula alături de alţi câţiva subalterni în zona minei de mangan de la Tambao, deţinută de Pan African Minerals, companie controlată de Frank Timiş. Săptămâna trecută, la mai bine de o lună după răpirea lui Gherguţ, gruparea jihadistă Al-Mourabitoune a transmis un mesaj audio prin care revendică ţinerea ca ostatec a lui Gherguţ şi „îndeamnă Guvernul român să acorde atenţie serioasă negocierilor pe tema eliberării ostaticului”. Gruparea teroristă susţine că oficialii de la Bucureşti poartă întreaga răspundere a faptului că Gherguţ încă se află în mâinile lor.

Criza care a pus pe jar autorităţile de la Bucureşti a adus în prim plan o figură discretă şi controversată a business-ului londonez: maramureşeanul Vasile Frank Timiş.

Românul răpit de terorişti ar fi lucrat înainte ca taximetrist în Londra, tot pentru Timiş. Mai mult, potrivit presei centrale, Iulian Gherguţ ar fi un apropiat al lui Horaţiu Potra, supranumit „maşina de război”, fost luptător în Legiunea Străină, care se ocupă de recrutarea de ofiţeri de securitate pentru Frank Timiş. Şi Potra trăieşte la Londra după ce a avut probleme cu procurorii DIICOT, care l-au acuzat de coordonarea unei organizaţii paramilitare care s-ar fi ocupat, printre altele, şi de trafic de droguri. În ultimii ani s-a ocupat şi de coordonarea activităţii companiei Pan African Minerals, care este controlată de miliardarul Frank Timiş, care, întâmplător, are cartierul general tot la Londra.

Presa locală din Africa a notat că atacul a fost unul perfect organizat şi că scopul nu ar fi fost doar răpirea românului, ci şi atacul minei pe care Gherguţ o păzea. De altfel, conflictele iscate în jurul minei nu sunt chiar noi. Recent, Timiş a fost forţat de autorităţile din Burkina Faso să sisteze producţia, chiar la această mină din Tambao, pentru a verifica condiţiile în care Pan African Minerals a primit licenţa pentru a exploata resursele de mangan, acest zăcământ fiind considerat unul dintre cele mai importante din lume. Problemele lui Timiş în Burkina Faso au început şi după detronarea fostului preşedinte Blaise Compaore, înlăturat în octombrie 2014 de la putere în urma unor ample proteste. Autorităţile burkinabeze de tranziţie au suspendat totodată şi autorizaţia de export acordată Pan African Minerals, care câştigase drepturile de explorare şi exploatare a perimetrului în 2012, însă a obţinut toate aprobările pentru demararea operaţiunilor abia în 2014.

Potrivit jeuneafrique.com, motivul blocadei este nerespectarea de către Pan African Minerals a prevederilor contractuale prin care a câştigat perimetrul, mai exact cele care prevedeau asfaltarea drumului care leagă Tambao de Dori, care se întinde pe aproximativ 110 kilometri, şi a căii ferate dintre Tambao şi Kaya.

Mina controlată de Timiş ascunde peste 100 de milioane de tone de mangat, din care compania lui Timiş a scos deja din ţară peste 2.000 de tone, dar investiţiile promise se lasă aşteptate. La capacitate maximă, mina din Tambao va extrage trei milioane de tone de mangan anual, devenind astfel cel mai mare producător de resort din lume. Timiş Corporation are acum afaceri în Sierra Leone, Coasta de Fildeş, Senegal, Gambia, Liberia, Niger şi Burkina Faso, motiv pentru care Frank Timiş e numit de presă „Împăratul încoronat al resurselor naturale din Africa de Vest”. Numai că, împărăţia lui a cam început să se clatine. Compania chineză Shandong Iron and Steel Group a cerut insolvenţa companiei Pan African Minerals, a cărei partener şi creditor era în proiectul minier Tonkolili din Sierra Leone. Producţia minei din Tonkolili a fost oprită la sfârşitul lunii noiembrie din lipsa capitalului de lucru. La sfârşitul anului trecut, London Mining, altă companie controlată de Timiş, a intrat în faliment.

„Frank Timiş invadează Coasta de Fildeş şi Burkina Faso. Împăratul încoronat al resurselor naturale din Africa de Vest”

Publicaţia „Standard Time Press” i-a dedicat lui Timiş un articol elogios, cu titlul: „Frank Timiş invadează Coasta de Fildeş şi Burkina Faso. Împăratul încoronat al resurselor naturale din Africa de Vest”. În textul nesemnat de un autor, Timiş este ridicat în slăvi, fiind prezentat drept „o persoană care rezolvă lucrurile şi care face”.

Născut în 1963, în localitatea Borşa din judeţul Maramureş, Timiş s-a refugiat în anii ’80 în Australia, unde a fost prins de două ori cu heroină, potrivit „The Telegraph“. După câteva eşecuri de început, Timiş dă lovitura în 1995, an ce marchează demararea afacerii Roşia Montană, plină de controverse şi ajunsă în cele din urmă în atenţia parchetului. Încet, Timiş îşi retrage afacerile din România. Dar scandalurile au continuat. Cel mai cunoscut e legat de Regal Petroleum, companie care avea câteva perimetre de explorare în România şi Ucraina.

Firma a fost listată pe bursa de la Londra şi a devenit celebră după ce a achiziţionat în 2003 un zăcământ din Grecia. De-a lungul timpului, compania a produs o serie de rapoarte în care a „umflat“ artificial bogăţia zăcământului. Timiş a fost director executiv al Regal Petroleum între iunie 2003 şi martie 2005, timp în care compania a organizat trei runde de finanţare şi a strâns 100 de milioane de lire sterline. Numai că, investitorii au rămas cu ochii în soare, după ce Regal Petroleum a fost forţată în 2005 să recunoască faptul că în zăcământul din Grecia nu există petrol în cantităţi comerciale. Autorităţile britanice au amendat în 2009 compania Regal cu 600.000 de lire, cea mai mare amendă posibilă, pentru înşelarea investitorilor. A urmat reorientarea către Africa. Dar pare-se că şi aici lucrurile au început să se încurce.