Formula care dinamitează politica: 1+2+3 = partid

Câte partide ar putea avea România? Păi, vreo 7 milioane, iar Maramureşul, vreo 150.000. E o realitate matematică; ea devine posibilă prin noul proiect de lege privind partidele politice. La nivel local, reglementarea ar putea dinamita scena politică, care de anul viitor s-ar putea să nu mai aibă nicio legătură cu cea de la Bucureşti. Practic, orice familie poate deveni fondatoarea unui partid şi orice cetăţean, un potenţial candidat. GAZETA de Maramureş a aflat ce partide ar înfiinţa maramureşenii, ce platforme ar propune şi ce candidaţi ar susţine.

Aţi auzit de „Partidul maramureşenilor cu dor de ducă”, sau de „Partidul potcovarilor destoinici”, „Partidul gospodarilor cu chef de joc” sau „Partidul oamenilor care nu muncesc lunea”? Nu, evident. Dar aţi putea auzi. Curând. O lege intrată deja în vigoare prevede că un partid se poate înfiinţa doar cu trei membri. Evident, la nivel naţional prevederea nu va aduce modificări majore, dar la nivel local, nimic nu va mai semăna cu ceea ce a fost politica până acum. Practic, de acum, chiar orice cetăţean va putea face politică, chiar dacă e susţinut doar de nevastă şi de copil. Sociologii spun că dreptul de a înfiinţa un partid cu doar trei membri va pulveriza partidele la nivel local, formaţiunile mari pierzându-şi reprezentarea pe care o acum în unele regiuni. Aceiaşi experţi cred că partidele noi, organizaţii civice, de tineri etc. vor lua cel puţin o treime din poziţiile consiliilor locale, iar partidele mari vor rămâne ca „o căciulă” la Bucureşti. Practic, nu va mai exista continuitate între politica de la centru şi cea locală, ci, la nivel local, autoritatea va fi pulverizată. 

Şi, în contextual nemulţumirii generale, noii candidaţi, chiar dacă vor fi reprezentanţii unor partide cu 3 membri, ar putea avea succes la nivel local. Deja, primele partide cu 3 membri s-au înfiinţat. Unul dintre ele fiind „Partdiul ţiganilor”, formaţiune politică care îşi propune să schimbe viaţa etniei romilor dacă va avea succes în alegeri. În Maramureş, oamenii nu prea ştiu de legea care îi poate ajuta să devină politicieni peste noapte, dar ideea le surâde. Ca-n Poiana lui Iocan, fiecare îşi exprimă opinia şi fiecare visează s-o transforme în doctrină de partid. Oamenilor însă nu prea le vine să creadă că „s-a dat liber la înfiinţat partide”.

Ştefan Ştenţel a declarat că: „Toată lumea îşi va face partid după cum le-o toca capul! Nu ştiu ce să zic! Asta înseamnă că eu cu doi vecini putem face un partid? Nu m-am gândit la asta, dar nu m-aş băga în aşa ceva. Ar fi o mare nebunie, cum este deja peste tot. Asta înseamnă şi o cheltuială pentru toţi, pentru că îi vor pune pe buletinele de vot pe toţi şocaţii şi numai buletinele acea cât costă!”.

Alt băimărean, Nicu Petre crede că „factura democraţiei” tot din buzunarul nostru se va plăti: „În ziua de astăzi nu ne mai miră nimic. Aşa că o decizie prin care să poată doar trei oameni să înfiinţeze un partid nu se poate comenta în ziua de azi, dacă este bună sau rea. Dar bine ar fi ca fiecare să fie pe buzunarul lui, dacă se face aşa ceva! Şi vă mai spun un lucru sincer, cum văd eu acest lucru: sunt mai mulţi nebuni decât serioşi, aşa că nici nu-mi pot imagina ce poate ieşi din decizia asta. Sincer, nici nu mai văd niciun rost că-şi mai facă unii campanie, că ştim din start cum sunt. Mai bine şi-ar vedea fiecare de treabă!”. Alţii cred că ar trebui nişte criterii mai rigide de selectare a candidaţilor, nu eliminarea celor existente.

Elena Lăpăduş a spus că: „Dacă se legalizează nu avem ce face, dar nu-i corect ca 3 oameni să-şi poată face un partid. Niciodată nu a fost aşa ceva. O să se bage toţi nebunii pe buletinele de vot. Dar adevăratul interes pentru care se vor băga va fi să câştige nişte bani. Şi în mod sigur nu vor face nimic. Nu sunt de acord cu aşa ceva şi nu ar trebui să se permită. Vă daţi seama că nu se va mai şti cine ce spune, că vor fi tot felul de partide apărute ca ciupercile după ploaie. O să se întoarcă ţara pe dos. Oricum, şi acum toată lumea fură, iar noi cei săraci trebuie doar să răbdăm. Oamenii oricum nu au încredere în politicieni, dar printr-o astfel de măsură se va decredibiliza şi mai mult spectrul politic. Vor fi tot mai divizaţi toţi cei care conduc. Eu nu mi-aş face în niciun caz un partid.

După părerea mea sunt suficiente partide şi nu ar mai trebui să se permită să se înfiinţeze şi altele. S-a văzut că se bagă în politică numai cei care vor să se îmbogăţească peste noapte”.

Ioan Grad, profesor pensionar, a făcut o analiză şi mai amplă: „Am văzut la televizor că vor să dea voie să fie înfiinţate partide cu doar trei oameni. Mi se pare o aiureală. Pentru că în toate ţările civilizate sunt numai două mari partide politice care concurează şi care se perindă la putere în funcţie de cum merg lucrurile în ţară. Dar la noi intenţia este să fie tot mai divizaţi, ca fiecare să mai ciupească un ban. Dar aşa se întâmplă unde-i sărăcia mare. Acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru situaţia din ţară. Nu va mai putea exista continuitate între deciziile centrale şi locale. Dar fiţi siguri că dacă se va da drumul să se facă asemenea partide, vor exista destui proşti pe care să-i prostească, pentru că e lumea plină de dintr-ăştia. E absurd, dar nu trebuie să ne mire. De ce să ne mire că vor putea candida formaţiuni formate din doar trei oameni? Că în momentul de faţă se poate candida şi independent. Dar problema este de susţinere”.

Oricum, oamenii nu văd cu ochi buni noua lege, pentru că, în viziunea lor, partidul înseamnă interes şi logic, mai multe partide înseamnă mai multe interese.

Ioan Nistor crede că: „Nu-i un lucru bun, dar cei care fac legi au demonstrat de atâtea ori că judecă invers. O să se rupă politica în fel de fel de partiduleţe din care nu poate să iasă nimic bun. Problema este că fiecare trage la oala lui, dar dacă va fi cu atâtea partide vor fi şi mai multe oale. Nu se va alege nimic din toate astea după părerea mea”.Oamenii politici nu sunt speriaţi de perspectiva unei „invazii de partide mici”.

Consilierul judeţean Gavril Ardusătan a declarat că: „Este greu de presupus că partidele noi şi mici vor avea şansa în competiţia cu partidele consacrate şi care au rămas în memoria publicului. Sunt foarte rare cazurile. Şi oricum, la nivel naţional, nu au nicio şansă aceste partide, decât în măsura în care la nivel local pot pune în valoare doar câţiva oameni şi nimic mai mult. Ne vom trezi în situaţii caraghioase că vor exista partide cu mai puţini membri decât asociaţiile de locatari de exemplu. Dar primul test al acestor formule vor fi alegerile locale şi, după părerea mea, rare vor fi cazurile în care oamenii se vor redefini în formule noi. Mai degrabă au şansă oameni din afara politicului, care se vor aduna sub o formulă de platformă de partid s-ar putea să câştige ceva. Dar nu mai mult decât pe raza unui judeţ. Deci, la nivel naţional nu au nicio şansă. Şi atunci, după alegerile locale, se va dezumfla singur balonul cu candidaţi. Poate vor exista partiduleţe cu doi primari şi câţiva consilieri, dar apoi acele partide vor muri aşa. Dar să-i punem pe toţi aceştia noi pe buletinele de vot este o cheltuială a democraţiei. Important este să nu se cheltuie ban public pentru campania electorală şi dacă se cheltuie, ar trebui să fie recuperaţi de la acele partide care nu obţin procentul necesar. Ar trebui să fie ca şi un fel de taxă de timbru, că cine pune statul la cheltuieli pentru visele de mărire nejustificate, să plătească procent din tipărirea buletinelor de vot. Ar fi bine să se gândească cineva să impună o taxă pentru locul pe buletinele de vot, că altfel vom tipări buletine de vot pentru tot felul de personaje care îşi imaginează că vor fi votaţi. S-ar putea prinde aşa ceva în legea electorală, dar nu ştiu dacă s-a gândit cineva serios la asta”.

De unde vor veni banii partidelor?Partidele politice pot obţine venituri din diferenţa de curs valutar, vânzarea de bilete sau din taxele de participare la acţiuni culturale, sportive şi distractive, precum şi la întruniri şi seminarii cu tematică politică, economică, socială, a decis comisia parlamentară de cod electoral. Potrivit proiectului de lege, partidele politice pot face bani şi din dobânzi bancare, vânzarea materialelor tipărite cu însemnele partidului, servicii oferite de către membrii partidului pentru organizarea evenimentelor, emiterea carnetelor şi a legitimaţiilor de membru al partidului politic.

Partidele pot cheltui banii în campaniile electorale astfel: 40% propaganda electorală radio, tv, maxim 30% propagandă online, maxim 30% cheltuieli sociologice, maxim 20% afişe electorale, maxim 50% broşuri, pliante, alte material şi maxim 30% cheltuieli pentru închiriere spaţii şi echipamente.

Proiectul de lege stipulează faptul că în cel mult 90 de zile de la data alegerilor pentru Cameră şi Senat, AEP rambursează partidelor politice, alianţelor politice şi organizaţiilor cetăţenilor, pe baza documentelor justificative furnizate de mandatarul financiar în cel mult 30 de zile de la data alegerilor, sumele aferente cheltuielilor efectuate în toate circumscripţiile electorale, în cazul în care partidul sau alianţa politică a obţinut minimum 3% din voturile valabil exprimate.

De la partidul-stat, la statul partidelor

Înainte de ’89 era interzis să faci partid. Aveam unul, mare şi bun, suficient. Problema pluralismului a fost rapid pusă în discuţie după revoluţie. Decretul-lege nr. 8/1989, deci unul dintre primele acte ale noii puteri, se referea la funcţionarea partidelor politice. Singura condiţie impusă era cea a numărului de membri, stabilit la minim 251.

La începutul anului 1994, formaţiunile reprezentate în Parlament au decis că „sunt prea multe partide” şi că trebuie să facă ceva până la următoarele alegeri, programate în 1996. Pe de o parte, au iniţiat o modificare a legii electorale prin care să crească pragul electoral, pe de altă parte, a fost creată o comisie care să propună o nouă lege a partidelor, mai restrictivă. La finalul anului 1995, comisia specială, condusă de deputatul PDSR (actual PSD) Ilie Nică, a propus plenului noua lege a partidelor. În ceea ce priveşte numărul de membri, Comisia a propus minim 2.500 şi a introdus criteriul numărului de judeţe (minin 10, cu minim 300 semnatari din fiecare).

Camera a adoptat acest proiect, care a trecut apoi în Senat. Acolo, majoritatea ad-hoc, formată din PDSR, PNŢCD, PUNR şi PRM a crescut numărul minim de membri fondatori la 10.000, iar cel al judeţelor la 15 (s-a propus „jumătate plus unul din numărul de judeţe”).În 2002, tot la jumătatea unui mandat, şi tot în pregătirea unui moment electoral, în Parlament a fost pusă în mişcare o nouă schimbare a legii partidelor. Iniţiativa a aparţinut PNL-ului, prin liderii celor două grupuri parlamentare, Valeriu Stoica şi Radu Alexandru. Din nota de fundamentare, care acuză crearea de partide ca „apariţii efemere care satisfac orgolii personale”, se simte tentative de restricţionare. PNL propunea ridicarea numărului minim de membri la 30.000, provenind din minim 20 de judeţe. Propunerea a fost rapid îmbrăţişată de PDSR, aflat la putere.

Reprezentantul guvernului în Comisia Juridică, Acsinte Gaspar (cel care, ulterior, avea să fie numit la Curtea Constituţională) a intervenit cu un amendament care ridica numărul minim de membri fondatori la 50.000. La vot, cu contribuţia PSD şi PNL, a trecut varianta cea mai dură: orice partid nou înfiinţat are nevoie de 50.000 de semnături; toate partidele au şase luni să se reînregistreze în noile condiţii. În România mai sunt astăzi circa 54 de partide, pe hârtie. Dintre acestea, doar 22 au fost active la ultimele runde de alegeri (2012-2014), inclusiv cele reşapate de diverşi politicieni rămaşi fără partid. Este interesant că art. 27 al legii impune partidelor să depună la Tribunal în anii pre-electorali liste actualizate cu minim 25.000 de membri, dar nu există nicio sancţiune asociată acestui articol. Aşa se face că la finalul lui 2013, în termenul legal, doar 7 partide au depus aceste lege.

„Este greu de presupus că partidele noi şi mici vor avea şansa în competiţia cu partidele consacrate şi care au rămas în memoria publicului. Sunt foarte rare cazurile. Şi oricum, la nivel naţional, nu au nicio şansă aceste partide, decât în măsura în care la nivel local pot pune în valoare doar câţiva oameni şi nimic mai mult”.

Gavril Ardusătan, consilier judeţean