Florin Zamfirescu şi arta conversaţiei!

Reporter: Pentru început, v-aş întreba dacă aţi mai fost în Maramureş?

Florin Zamfirescu: Noi, actorii, călătorim foarte mult prin ţară. Dar le spun tuturora că o călătorie de genul acesta este foarte simplă. Mergem cu spectacolul într-un oraş, ne cazăm la un hotel, trecem strada, de obicei e aproape teatrul sau sala unde jucăm. Jucăm, a doua zi ne îmbarcăm şi plecăm! Deşi călătorim în toate oraşele ţării, nu cunoaştem mare lucru. În concluzie, nu mă pot declara un mare cunoscător al oraşelor ţării. Şi în Baia Mare am nişte amintiri, am făcut aici un spectacol de mare succes, „Arta Conversaţiei”, altele, dar nu cunosc oraşul!

Rep.: Ce faceţi acum în Baia Mare?

F.Z.: Am venit pentru o conferinţă la Colegiul „Gheorghe Şincai”, invitat de prietenul meu, Nicolae Bud. Va fi o discuţie cu elevii, am mai fost la două lansări de carte şi într-o vizită prin împrejurimi.

Rep.: În acest context, mergeţi des la astfel de întâlniri cu elevii, să vorbiţi cu ei, să le vorbiţi pe diverse teme?

F.Z.: Nu! Eu sunt profesor la UNATC şi sunt implicat în relaţia cu tinerii actori, cu viitorii actori. Şi asta o fac de mai bine de 40 de ani, în paralel cu meseria de actor. Dar îmi plac aceste discuţii cu elevii!

Rep.: Cum îi percepeţi?

F.Z.: Spre deosebire de alţii, îi percep ca pe nişte oameni foarte informaţi. În aceeaşi măsură, sunt extrem de derutaţi. Tinerii noştri nu au un ideal! Idealul lor este să schimbăm, dar nu ştiu cu ce…Nu este vina lor. Dar cum spuneam, cei de acum sunt mult mai informaţi decât cei din urmă cu 30-40 de ani. Tinerii de atunci erau mai izolaţi, fiecare în zona lui geografică. Acum, informaţia circulă mult mai amplu, mai repede, oamenii ştiu de peste tot…Tinerii de acum sunt acuzaţi că nu citesc, dar lectura se face mult mai greu astăzi pentru că sunt alte forme de informare…internetul este una dintre ele. Nu cred că tinerii trebuie învinuiţi pentru ce traversăm…Este un subiect complicat!

Nu ştiu! Ne aşteaptă ceva, timpul s-a scurtat, tinerii simt asta, simt că nu mai au destul timp şi atunci încearcă să înghită pe nemestecate, încearcă să se bucure de clipă, mai mult decât pe vremuri. Tinerii noştri de acum nu mai au răbdare, nu mai au puterea de a aştepta că va veni o vreme când…ei simt că vremea asta care va veni aproape nu mai există…Sunt derutaţi.

Nici eu nu ştiu ce va fi în viitor, pentru mine trecutul a fost mai bogat decât viitorul. La ei nu! Ei au un trecut scurt şi se tem de un viitor la fel.

Rep.: După scurta dumneavoastră analiză, nu pot să nu vă întreb. Cum sunt tinerii care vin la Teatru? Cum sunt studenţii de acum de la actorie? Se vorbeşte de o lipsă a unor generaţii „de aur” precum a dumneavoastră!

F.Z.: Greşit! România are talent. Noi spunem la şcoală că talentul este o avuţie naţională. Statul face eforturi pentru şcolirea acestor talente, dar după ce tinerii actori termină, nu mai au debuşee, nu mai au locuri unde să se manifeste. Din această, cauză nu apar generaţiile „de aur” care erau pe vremuri, pentru că nu se văd, nu pentru că nu există. Tinerii care termină, de la toate facultăţile seamănă cu copiii care au fost ţinuţi până la 18 ani în orfelinat, iar la majorat sunt scoşi în stradă cu buletinul în mână să se descurce!

Acum nu mai există repartiţii, nu mai există organizaţii, sunt foarte puţine organizaţii care se ocupă cu lansarea tinerilor talente. Filme se fac puţine, foarte puţine. Teatre sunt, ca număr, tot atâtea câte erau în 1960-1970. Instituţii de profil nu se dezvoltă şi se simte că e nevoie de ele. Guvernanţii nu au grija artei, totdeauna ministerul Culturii este lăsat pe ultimul plan! Când e să se facă un nou guvern, Cultura e dată pe mâna…cui nu te aştepţi. Ministerul e lăsat în paragină, ca şi când ar fi ceva neimportant! Dar noi spunem că este cel mai important în fiecare ţară!Dacă ne uităm în urmă, ştim multe despre sumerieni, egipteni datorită culturii care au lăsat-o şi nu datorită agriculturii din vremurile acelea. Dar ne dăm seama de aceasta după ce nu mai avem cultură!

Rep.: Trece Teatrul românesc printr-o criză?

F.Z.: Da! Există. În primul rând că e o criză materială, pecuniară. Prea puţini bani se bagă în zona aceasta…Banii noştri se duc pe falimente… De când s-a falimentat Bancorex, Banca Agricolă şi câte s-au falimentat. Miliarde, miliarde s-au pierdut. Făceam un calcul…câte filme s-ar fi putut face cu banii ăştia pierduţi…S-au aruncat banii şi se aruncă în continuare de această Colonie care se numeşte România!

Rep.: Unii ar spune că actorii sunt detaşaţi de realitate, dumneavoastră ne arătaţi că nu este aşa! De ce nu aţi intrat în politică?

F.Z.: Sunt ancorat în realitate, e adevărat! După 1990 mi-am dat seama că un artist trebuie să fie ancorat în politică, ancorat în realitate, atent la ce se întâmplă, dar nu trebuie să te înregimentezi în nici un chip pentru că numai aşa ai libertatea de a susţine pe cine crezi, de aţi schimba opţiunea pentru că tot speram într-un guvern care s-a dovedit până la urmă, ineficient.

Şi atunci, nu vreau să fiu înscris într-un partid care să mă oblige să fiu fericit când nu sunt!Deci, pot foarte bine să simpatizez, pot foarte bine să susţin, dar să susţin lucrurile în care cred. Numai aşa se poate, nefiind înregimentat.

Rep.: Fiind un om care merge des pe scenă, ce părere aveţi de tragedia de la Colectiv!?

F.Z.: Se putea întâmpla oriunde! Eu am o părere foarte clară! Noxele care s-au eliberat odată cu incendiul, instantaneu, nu se găsesc, zic eu fără să mă pricep…Aşa, în sinea mea fără să am niciun argument, cred într-o mână criminală! Cred în punerea la cale a acestui incendiu! Nu ştiu dacă se va reuşi să se dovedească asta, sunt mai mulţi care gândesc ca mine… Cred că a fost deliberat. Cred că a fost primul atentat care a fost în România!

Rep.: Avem un nou guvern! Ce părere aveţi de aceste schimbări, după unii datorită străzii?

F.Z.: Este foarte ciudat! Strada aproape că nu a strigat „Jos guvernul”! Demisia guvernului Ponta a fost surprinzătoare şi pentru cei din stradă! Trebuia să plece, trebuia să plece mai demult Ponta! Un om în care am crezut o vreme! Speranţa moare ultima!Cred în noul guvern, sper la nişte schimbări, reparaţii, schimbări în bine!Dacă nu se va întâmpla asta, vom vedea şi vom striga! Altă şansă nu avem!Eu cred că ar trebui introdus, injectat cumva, la oamenii noştri politici, un singur termen care a fost discreditat în ultima perioadă, pe care ţi-e aproape jenă să îl pronunţi… Termenul s-ar numi patriotism, pricepere…

Pricepere au dacă toate guvernele şi toţi preşedinţii noştri au ştiut să vândă toate bunurile ţării pe nesimţite, să ne… deci pricepuţi sunt! Nu ar fi vorba că sunt proşti! Dar lipsiţi fiind de cea mai mică fărâmă de patriotism, au acţionat contra şi acţionează contra binelui acestei naţii, acestei ţări care e pe cale să se pulverizeze!

Rep.: O scurtă părere despre problema migranţilor, un alt subiect care arde!

F.Z.: Nu am să înţeleg nicio dată drepturile omului aşa cum sunt ele enunţate! Ca om ai dreptul să te stabileşti oriunde îţi este mai bine… Da! Dar dacă mă restabilesc, mă duc într-un loc… trebuie să accept condiţiile acelui loc, că de aia vin acolo, pentru că îmi place!Nu pot să vin acolo cu toate tarele şi cutumele care m-au dus pe mine să plec din locul meu de baştină… Asta nu am să înţeleg!Pentru obţinerea cetăţeniei americane se învaţă istoria de acolo, se jură pe drapelul lor şi pe constituţie…Nu ştiu ce se întâmplă cu această deschidere bolnavă în care oricine poată să vină în haită… Acesta e un altfel de război!