Festivalul toamnei

Vineri, 30 octombrie, toate instituţiile de învăţământ din Dumbrăviţa au îmbrăcat haină de sărbătoare. Elevii şi preşcolarii, îndrumaţi de cadrele didactice, au pregătit standuri pe care au aranjat borcane cu bunătăţi, desene, colaje, aranjamente, dovleci sculptaţi, poezii şi eseuri etc. Toate clasele au fost vizitate de doamna director Tomşa Magdalena, de reprezentanta UAC Europe, Corina Mulea, şi de GAZETA de Dumbrăviţa, fiind recompensaţi cu diplome şi dulciuri.

Toamna

A venit toamna ceţoasă,

Frunzele au ruginit,

Vremea este răcoroasă,

Florile s-au veştejit

Sunt acum struguri şi mere,

Dar nu mai sunt rândunele.

Multe flori sunt veştejite,

Frunzele-s îngălbenite.

Ploi mărunte-ncep să cadă,

Dealurile sunt pustii,

S-au sfârşit de prin ogradă,

Jocurile de copii.

Foriş Maria

Toamna

Toamna facem must de zor

Din strugurii viilor

Din care obţinem vinul

Roşu ca şi trandafirul

Gospodinele muncesc

Şi de zor se pregătesc

Fac compoturi şi dulceţuri

Murături, doar bunătăţuri.

Din copaci cad frunzele,

Care golesc crengile.

Şi aşa toamna bogată

Este cea mai apreciată.

Ciocotişan Alexia

Vis de toamnă

Văd covoare colorate,

Bruma acoperă sate,

Pomii stau în nemişcare,

Păsările se-ntorc la soare.

Frunzele se ofilesc,

Dar fructele cresc,

Acum, potecile pustii,

Sunt pline de copii.

Pigmenţi uşori şi reci

Trec prin frunze seci,

Scriitorii se inspiră

Cu inima pură.

Văzduhul e înnegrit

Şi se aude ciripit.

Pleacă cele călătoare

Cât mai reuşesc să zboare.

Animalele se pregătesc

Ca de praznic-mpărătesc

Ca s-adune de mâncare

Pentru zile fără soare.

Pop Nicola, Cls. a VII-a Şcoala Rus

Toamna

Păsările au plecat

Cu ele vara au luat

Frunzele au ruginit

Şi toamna repede-a venit

Vacanţa s-a terminat,

Clopoţelul a sunat

În curte ne-am adunat

Şi învăţătoarea ne-am urmat

Toamna a sosit

Cu strugurii copţi în vii,

Cu mere aurii

Şi bucurie de copii.

Toamna

Frunzele se străduiesc

Cu culori se potrivesc

Unele roşesc mirate

Altele-s gălbui pătate

Mere-mbujorate, fine

Stau în coşurile pline!

M-am uitat că în panere

Avem struguri, nuci şi pere!

Toamna ninge? Tomna plouă?

Câte-un pic din amândouă!

Şi noi toţi îi spunem iară:

Zâna bună din cămară. 

Guiaş Adrian Daniel

Stau pe margine şi mă gândesc

Cum toţi copacii se-mpietresc

Pe arpegiul ploii, frunzele desprinse plâng

Despărţirea lor se-nclină spre un acord pierdut prin gând

Ele nu plâng, îţi insuflă în curând

O amintire şi-un gând

Speranţa lor moare, într-un târziu,

Când sfârşesc înecate în izvorul timpuriu

Cuvintele scrise pe mormanul vieţii stinse,

Povestesc, poveşti grăite şi demult desprinse,

În care toamna, crăiasă a naturii

Îşi îmbracă haina cruntă, a împietririi.

Un anotimp în care copacii

Îşi închipuie frunzele, muze ale naturii

Care îşi inundă într-un suflet stins

Dezamăgiri vechi şi iubiri fără de-nţeles

Chiar şi frunza ne-mpietrită

Pică la pământ odată,

Şi se trezeşte pustiită

Unde frunza e uscată.