Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă din Sighetu Marmaţiei

Prof dr. Ioan Dorel Todea

 

Ideea valorificării culturii populare în formele vieţii contemporane şi-a găsit o concretizare fericită prin iniţierea, în anul 1969, a Festivalului folcloric de datini şi obiceiuri de iarnă de la Sighetu Marmaţiei, organizat la cumpăna dintre ani, în miezul sărbătorilor tradiţionale din luna decembrie.

 

„Festivalul de la Sighetu Marmaţiei este – aşa după cum arăta prof. univ. dr. Mihai Pop – printre primele de acest gen din ţară, modelul acestuia fiind preluat apoi şi de alte judeţe ale ţării, cu puternice zone de tradiţie ca Suceava, Argeş, Mureş, Ialomiţa şi altele”. Acest festival îşi are rădăcina în bogăţia datinilor şi obiceiurilor de iarnă foarte bine păstrate în Maramureş, dar şi în tradiţia organizării unor serbări cu prilejul Crăciunului ce au mai avut loc în Sighetu Marmaţiei sub organizarea primăriei locale, încă de prin anii de după Marea Unire. („Gazeta Maramureşului”, 1920; „Maramureşul”, 1923, „Graiul Maramureşului”, 1939).

 

Până în anul 1968, datinile şi obiceiurile au fost valorificate în spectacolele formaţiilor artistice de amatori, precum şi de ansamblul profesionist judeţean „Maramureşul”. La 29 decembrie 1968, la teatrul dramatic din Baia Mare, are loc un mare concert de colinde cu participarea unor grupuri de colindători de la sate, a corurilor din Ardusat şi „Prietenii muzicii” din Baia Mare.

 

În anul 1969, după organizarea unor concursuri şi a unor festivaluri judeţene şi interjudeţene, Hora la Prislop, de concerte şi reuniuni corale, reprezentanţii Casei de Creaţie Populară şi ai Comitetului de cultură şi artă au pus în discuţie organizarea unui Festival de datini şi obiceiuri de iarnă în Maramureş. Propunerea iniţială a fost ca acesta să se desfăşoare la Baia Mare.

Datorită prof. univ. dr. Mihai Pop (fiu al Maramureşului Istoric), la alegerea centrului de desfăşurare a festivalului s-a ţinut seama de necesitatea ca acesta să se desfăşoare în centrul celei mai bogate zone folclorice a judeţului, în municipiul Sighetu Marmaţiei.

În zilele de 27-28 decembrie 1969 au avut loc primele manifestări din cadrul „Festivalului datinilor şi obiceiurilor de iarnă”, ce avea să intre apoi în tradiţie, organizându-se până în prezent peste patruzeci de ediţii.

Organizatorii de atunci vedeau în acest Festival o manifestare grandioasă, o adevărată sărbătoare populară. Semnificativ este conţinutul programului, căruia i s-a spus: „Programul desfăşurării carnavalului şi festivalului judeţean de datini şi obiceiuri de iarnă din Maramureş” (Invitaţie-program, tipărit de Comitetul de cultură şi artă, Casa creaţiei populare, Comitetul de cultură Sighetu Marmaţiei, 1969). În textul program, tipărit de organizatori, aflăm idei de mare importanţă: „...este prima încercare de a uni într-un tot grandios cele mai reprezentative manifestări populare din preajma Anului Nou şi a unor obiceiuri legate de principalele momente din viaţa omului. Carnavalul şi festivalul care se întinde pe durata de două zile, reprezintă simbolic finele anului vechi şi începutul Anului Nou, constituind un imn închinat vieţii, muncii şi veseliei sub un veşmânt plin de nestemate folclorice perene dintre cele mai alese”.

 

Astfel, în oraşul de la confluenţa Izei cu Tisa s-au întâlnit solii artei populare de pe văile Marei, Cosăului, Izei şi Vişeului, din Ţara Lăpuşului, care, pe scenă, în alai, la parada portului  popular, au prezentat cântece, dansuri, şezători sau clăci, pluguşoare, teatru folcloric, colinde, jocul cu capra şi ursul, măşti, care alegorice legate de cultul soarelui, solstiţiul de iarnă, cortegiul cerbului şi măşti într-o atmosferă de sărbătoare, pe străzile oraşului împodobit cu ghirlande de becuri multicolore, ghirlande de steguleţe ornate cu motive populare inspirate din sărbătorile de iarnă, pictate de mari artişti plastici maramureşeni (Apostol, Olos, Seinelic, Hamza, Hrişcă, Dan Aurel, Andras Csaba şi alţii).

 

În cele două zile au fost organizate spectacole folclorice de datini şi obiceiuri, s-a desfăşuart alaiul datinilor şi obiceiurilor, spectacole ale copiilor şi, desigur, un spectacol de gală, prezentat de formaţiile artistice din Sighetu Marmaţiei, Vişeu de Sus, Borşa, Bârsana, Deseşti, Dragomireşti, Giuleşti, Ieud, Sarasău, Săpânţa, Vadu Izei şi Valea Stejarului.

 

Câştigând experienţă, la ediţiile a II-a şi a III-a, programul manifestărilor s-a îmbogăţit, a crescut numărul participanţilor, o dată cu interesul faţă de festival. Vom insista asupra acestor ediţii deoarece acum se vor contura formele pe care Festivalul le va avea în următoarele ediţii şi până în prezent.

Începând din 1970, are loc prima sesiune de referate şi comunicări ştiinţifice pe probleme de datini şi obiceiuri de iarnă, organizate cu participarea şi sprijinul unor prestigioşi etnologi şi folclorişti din ţară şi din străinătate, moment ştiinţific important ce va marca de aici înainte fiecare ediţie (sesiunea a avut loc în sala festivă a Liceului Dragoş Vodă).

Participarea formaţiilor artistice este importantă prin faptul că repertoriul prezentat începe să fie cu adevărat cel al datinilor şi obicieurilor de iarnă.

 

La ediţia a III-a consemnăm câteva lucruri noi, ce vor rămâne definitiv în structura Festivalului. Manifestărilor tradiţionale li se adaugă „Târgul de artă populară” la care, pe parcursul anilor, au fost prezenţi cei mai vestiţi creatori populari din zonă care au oferit valoroase creaţii: cergi, ştergare, covoare, cojoace, trăistuţe, mânecări, căciuli, zgărdane, ştergare, cioplituri în lemn, ceramică etc. S-au înregistrat şi primele expoziţii de măşti şi costume, de artă populară, artă plastică şi au fost puse în atenţia publicului valoroasele colecţii particulare de artă populară. La alaiul datinilor şi obiceiurilor de iarnă au participat peste 500 de artişti amatori. De la aceste ediţii, alături de spectacolele prezentate pe scenele din Sighetu Maramţiei au avut loc spectacole şi în comunele Vadu Izei, Sarasău, Câmpulung la Tisa şi Săpânţa.

Momentul este semnificativ, deoarece de-a lungul anilor întreg Maramureşul va deveni pe parcursul a şase-zece zile o scenă a Festivalului. La sesiunea ştiinţifică intitulată „Datini din Maramureş” au participat cercetători de la Institutul de etnografie şi Folclor (participanţi la cercetările efectuate în acel an pe Valea Cosăului), precum şi culegători de folclor din Maramureş.

 

Următoarele ediţii  au fost îmbogăţite ca şi conţinut cu momente legate de diferite evenimente ale acelor ani, dar şi-au păstrat o structură bine conturată, semnificativă şi reprezentativă pentru obiceiurile şi conţinutul Festivalului de la Sighetu Marmaţiei.

Probabil că la Sighetu Marmaţiei s-a reuşit un lucru extraordinar, localnicii, ţăranii maramureşeni, oaspeţii lor, au putut trăi într-un cadru organizatoric acceptat de oficialităţi, sărbătorile de Crăciun şi de Anul Nou!

 

Majoritatea ediţiilor s-au desfăşurat în perioada 21-27 decembrie a fiecărui an, cu accent deosebit pe ultimele două zile, respectiv 26-27 decembrie (ziua a II-a de Crăciun şi sărbătoarea Sf. Ştefan).

Marele alai al datinilor şi obiceiurilor de iarnă a ajuns de multe ori să depăşească peste 2.000 de participanţi, reprezentanţi ai întregului judeţ Maramureş, a judeţelor şi invitaţiilor din străinătate

Festivalul de datini şi obiceiuri de iarnă de la Sighetu Marmaţiei reprezintă  un fenomen demn de atenţie, o amplă manifestare culturală de valoare.

Contribuţia esenţială a festivalului de la Sighetu Marmaţiei a fost şi este aceea a păstrării şi transmiterii de la o generaţie la alta, a datinilor şi obiceiurilor de iarnă, precum şi importantele

obiective privind cercetarea, valorificarea ştiinţifică, culturală şi, nu în ultimul rând, prezentarea scenică a folclorului în spectacole.

 

„Sensul de la care se cere să pornească cei care vor să plaseze obiceiurile – aceste semne străvechi – într-un nou text, într-o nouă relaţie de comunicare, trebuie să fie cel pe care îl are azi în contextul culturii populare. Transpuse pe scenă sau devenite manifestări culturale organizate, obiceiurile astfel văzute pot să fie ceea sunt în realitatea folclorică de astăzi, frumoase şi armonioase spectacole pline de adânci înţelesuri umane”

Mihai Pop – „De la obiceiurile străvechi la ceremoniale şi la spectacole contemporane”  – Baia Mare, 1973

 

„Marea serbare populară din Sighetu Marmaţiei – se spune în invitaţia program – constituie un prilej şi o modalitate în acelaşi timp de a imprima un sens şi un conţinut nou unor datini şi obiceiuri străvechi, de valorificare şi prezintă tot ce are Maramureşul mai trainic şi mai autentic în arta populară făurită de multe generaţii ale acestor oameni minunaţi din nordul patriei noastre”.