Fereastra închisorii / Viaţa legii

Cine crede că societatea noastră nu are legi suficiente şi acoperitoare se înşală. Acestea există, sunt numeroase şi pot fi aplicate cu toate slăbiciunile lor inerente, generate de unele dispoziţii contradictorii şi lipsa de claritate.

Problema cea mare este legată de efectivitatea legilor, respectiv de caracterul executoriu al acestora. Adică de felul concret în care influenţează viaţa de zi cu zi a oamenilor. Aici este loc de progres şi îmbunătăţire.

Degeaba se aplică o amendă contravenţională vreunui individ care tulbură liniştea publică, împroaşcă violent în regulile de bună convieţuire ori aruncă gunoaie pe unde-l taie capul dacă măsura legală aplicată nu-i afectează în cel mai scurt timp patrimoniul, statutul civic ori, în cazurile grave, chiar libertatea şi drepturile. La fel cum este insuficient ca justiţia să trimită marii corupţi la închisoare, dacă alte autorităţi nu recuperează integral prejudiciul.

La acest nivel, al combaterii mafiotismului de anvergură, avem însă mult mai multe rezultate pozitive decât pe palierul obişnuit şi cotidian al contravenţiilor ce par mărunte, dar nu sunt deloc în perspectivă agregată, deoarece sintetizează şi simbolizează nivelul general de civilizaţie şi normalitate al unei comunităţi ori ţări.

Mecanismele de producere a efectelor concrete ale măsurilor legale trebuie să fie simple, directe şi imediate. Precum şi previzibile şi efective. Adică cetăţeanul trebuie să ştie limpede că dacă încalcă legea x, în maniera y, va suporta de îndată măsura z, care la rândul său va genera cu certitudine efectele a,b şi c în ceea ce priveşte viaţa sa socială.

O lege eficientă este una vie, care trăieşte până la capăt, adică până la ultimul ei efect. Orice lege care protejează valorile sociale trebuie să conţină un puternic factor psihologic descurajator, care dacă nu se împlineşte ca urmare a îndărătniciei omului, trebuie să se transforme într-un consecinţă reală şi reprimatoare. Pentru cei care trăiesc sălbatic şi deviant, fie contravenţional, fie infracţional.

Mai simplu, cine nu simte pe propria piele răul care l-a făcut altuia, comunităţii ori naturii, nu se va îndrepta, ba chiar se va mai strâmba.

Cu poveşti, prelegeri şi seminarii nu vom avansa.

Cu legi şi autorităţi puternice, da.