Fereastra închisorii. Lumină, nuci şi struguri

O mică definiţie a toamnei, cel mai tainic şi fascinant anotimp.
Se pare că şi anul acesta vom avea parte de aceiaşi binecuvântare ca şi în anul trecut, aceea a unei toamne senine şi prelungite.
Pădurea e deja în toate culorile, iar lumina mistică a toamnei o străbate în cele mai minunate ipostaze.
Cerul albastru şi aerul rece fac ca văzduhurile să fie limpezi şi curate, precum creatorul lor.
Strugurii alpini şi târzii de la mama din grădină sunt plini de esenţele muntelui şi toamnei, mai gustoşi ca orice alţi struguri de soi sau de renumită podgorie.
Nucile verzi, deşi puţine anul aces­ta, completează acest extraordinar festin, deopotrivă plin de sănătate şi savoare.
Drumurile forestiere sunt deja acoperite cu covoare de frunze multicolore, orice incursiune în natură oferindu-ţi nemăsurată bucurie.
Toamna e timpul contemplaţiei, al mirării de frumos şi al însingurării în natură.
Mersul la munte e de fapt mersul la Dumnezeu.
Totul e atât de miraculos într-o zi de toamnă senină, în pădure sau pe crestele munţilor, încât nu îţi trebuie nici o altă dovadă că Cel de Sus există.