Fereastra închisorii / Chintă roială

Un deţinut intră în refuz de hrană.
Ca de obicei, toată lumea se pune în mişcare: audienţe la şeful de secţie, directorul închisorii şi finalmente la judecătorul de supraveghere.
Între timp, primeşte şi consiliere psi­ho­logică, chiar spirituală dacă e ne­voie, evaluare medicală. Adică suport de la  psiholog, preot şi medicul uni­tăţii.
La nevoie poate interveni şi asistentul social, educatorul şi alţi specialişti.
În cursul audienţei pe care o port cu domnul deţinut îl întreb respectuos pentru ce faptă este condamnat? Îmi răs­punde nonşalant că pentru chintă roială.
Nedumerit, repet întrebarea. Răspun­de la fel. Adaugă că pentru el lumea este un poker, în care trebuie să trişezi cât mai mult.
Îmi mai spune că nu-l interesează nici o regulă, nici o lege, că oamenii trebuie fraieriţi la maxim.
Nu regretă nimic din ce a făcut şi de abia aşteaptă să continue.
După ce este cazat pe infirmeria uni­tăţii, cum spune legea, nu trece o zi şi ia pe sub mână mâncarea pe care oficial o refuza, pentru a se îndestula. Adică pen­tru a trişa: în refuz de hrană cu burta plină.
Ne reclamă la instanţa penală, unde înainte de a intra la judecată smulge un calorifer din pereţi, pe motiv că nu poate fuma.

Când intră în sala unde se împarte dreptatea, îşi rupe violent tricoul de pe el şi o ia la rost pe judecătoare.
Revenit la penitenciar, domnul condamnat ne ameninţă cu plângeri la toate instituţiile statului. Acelaşi stat, pe a cărui legi şi ordine socială nu dă doi bani.
Violator de legi şi reguli, să nu mai vorbim de morală, îşi clădeşte zilnic statuia de victimă supremă.
Mai spre seară, urlă din celulă să vină un procuror de la parchetul general să-i asculte durerile.
Susţine că este terorizat în penitenciar, că nu i se respectă nici un drept.
Când e singur, râde sarcastic şi se uită cu admiraţie în oglindă.

Acesta este unul din deţinuţii noştri, recidiviştii noştri, în persoana lui chintă roială, pe numele său de scenă penală.
Desigur, în toate situaţiile, noi trebuie să ne păstrăm cumpătul şi să împlinim cele ale legii şi eticii profesionale, şi asta şi facem.
Dar totuşi ne întrebăm: cine pe cine terorizează de fapt?
Şi e doar un mărunt exemplu.

Din respect pentru deţinuţii care sunt altfel decât chintă roială, nu prelungim meditaţia cu amănunte care depăşesc puterea de înţelegere a unei minţi normale.
Nu de alta, dar să trebuie să ştiţi ce se întâmplă câteodată după zidurile tăcute ale închisorii.
Rămâne să judecaţi dumneavoastră dacă e bine sau e rău, dacă lumea asta e limpede sau nu.