Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Fereastra închisorii. Asaltul monştrilor
Suntem într-o zi obişnuită la închisoare.
Colegii de la poliţie ne depun două persoane arestate, de prin părţile Borşei.
Destul de tineri, undeva între 30 şi 40 de ani.
Verific dosarele şi înainte de a semna formele de transfer la Gherla, mă scufund tot mai îngrozit în lumea descrisă în mandatul de arestare preventivă.
Am impresia că ce scrie acolo sunt poveşti cu diavoli, cu dezaxaţi, cu tot ce poate fi mai bolnav şi decăzut în natura omenească.
Foarte pe scurt, o mamă îşi abandonează copiii, printre care şi fata din povestea noastră, şi pleacă în străinătate pe când aceasta avea 6 ani. Peste trei ani pleacă şi tatăl, astfel încât toţi fraţii rămân în grija unchiului acestora.
Acest dement, pervertit de alcool şi apucături animalice, în loc să îngrijească copilul de 9 ani ca pe un suflet încercat de viaţă, a violat-o violent şi sistematic.
După consumarea ororilor îi spunea invariabil „dispari la somn”!
Credeaţi că s-a terminat?
Se întoarce tatăl fetei din străinătate.
Care, la rândul lui, îşi violează şi el propriul copil, o fetiţă de doar 9 ani.
Deocamdată cei doi sunt arestaţi preventiv şi probabil vor scăpa cu ceva ani de închisoare, nu cu închisoare pe viaţă fără posibilitatea liberării condiţionate, cum ar fi pe deplin normal.
Fetiţa de 9 ani e un om schilodit pe viaţă, cu depresie şi anxietăţi severe. Cu o mamă decăzută din drepturile părinteşti, cu un tată şi un unchi care au bătut-o şi violat-o sălbatic şi repetat.
Un copil care în loc de pâine a primit bătaie, iar în loc de apă a primit viol. De cele ale sufletului nici nu mai poate fi vorba.
Şi, Doamne Dumnezeule, câte astfel de cazuri sunt azi în curtea închisorii!!!
Multe, diavolesc de multe, iar citirea dosarelor acestor decăzuţi din condiţia umană îţi arată efectiv faţa hidoasă a iadului.
Dacă politica penală nu se va schimba radical în ceea ce priveşte astfel de infractori, nu vom avea parte nici măcar de bucăţica aia amărâtă de dreptate restaurativă.
Fiindcă, copilei de 9 ani nimeni nu-i mai poate da puritatea şi normalitatea înapoi.
Poate doar bunul Dumnezeu, printr-o minune.