„Familia română” s-a dus la Mănăstirea Lainici

A apărut al treilea număr, din acest an, al revistei „Familia Română”, un număr dedicat Mănăstirii Lainici. Este cel mai consistent număr al revistei, atât ca număr de pagini, cât şi din punct de vedere al tehnoredactării.

Revista băimăreană continuă să surprindă prin conţinut, subiecte şi realizare. Colectivul revistei şi redactorul şef, Teodor Ardelean, au realizat un tur de forţă pentru a scoate o bijuterie de revistă cu un subiect pe măsură.

Mănăstirea Lainici este o vatră a spiritualităţii româneşti, iar „Familia Română” este revista românilor de pretutindeni.

„Cu ajutorul lui Dumnezeu a intrat sub lumina tiparului, pentru a apărea în lumina ochilor cititorilor Revistei „Familia Română” un „volum” despre o Mănăstire. Că prin aceasta se face o „îndreptare” bună a profilului publicaţiei noastre este neîndoielnic, deoarece Problema credinţei este cea mai importantă din viaţa unui om. Iar dacă ţinem cont de gradul de pervertire ce ameninţă comunităţile umane, inclusiv pe cele „naţionale”, realizăm ce important este să ai la dispoziţie „vetre mănăstireşti”, ca locuri sfinte unde retragerea binecuvântată din viaţa babilonică poate constitui un mare ajutor, atât pentru cei ce simt nevoia să se „întărească” în credinţă. Căci mănăstirile ortodoxe în general şi cele româneşti în special au fost şi sunt adevărate „cetăţi de scăpare” pentru generaţii întregi de oameni, care şi-au ales ca drum Calea smereniei, adevăratul reazem de nădejde al vieţii monahale şi adevărata „înclinaţie” bună a omului în căutare de Dumnezeu şi Mântuire.

Aşa a fost şi cu „ideea” acestui număr. Ne-am apropiat de Ea cu o reţinere ce ţinea şi de teamă şi de neputinţă. A trebuit să ne pregătim „starea sufletească”, să batem la porţile multor mănăstiri şi să aşteptăm să vină „comanda interioară”. Cum scrie un tânăr „înţelept” creştin rus al vremurilor de azi, căruia nu îi dăm numele ca să nu creăm o succesiune nespecifică de nume proprii în articolul de faţă: „Despre această lume minunată, în care oamenii trăiesc după cu totul alte legi decât în viaţa obişnuită, despre această lume nesfârşit de luminoasă, plină de iubire şi de descoperiri îmbucurătoare, de nădejde şi de fericire, de ispite, de biruinţe şi de aflarea sensului smereniei şi, mai ales, despre manifestările minunate ale puterii şi ajutorului lui Dumnezeu, vreau să povestesc în această carte”. Cartea se cheamă „Nesfinţii sfinţi” şi cuvintele de mai sus ni se potrivesc şi nouă, de aceea le-am citat cu smerită recunoştinţă şi pentru autor, dar şi pentru editura ce ne-a dăruit-o într-o frumoasă traducere.

A fost „momentul psihologic” al unui drum lung. Altfel spus, „Drumul lung al Revistei Familia Română spre mănăstirile româneşti”. Mi l-a prezentat pe Părintele stareţ Ioachim Pârvulescu, am vizitat corpurile principale ale „lăcaşului de vieţuire şi rugăciune” din superbul Defileu al Jiului, am servit o mâncare de post specifică mănăstirească şi, pătruns de un fior tainic, am rostit sentenţios: „Aici m-a adus Bunul Dumnezeu pentru Planul meu! Aici vom realiza documentarea pentru Familia Română, iar pe frontispiciu vom scrie MĂNĂSTIREA LAINICI – VATRĂ DE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ”.

Iar ce a urmat nu mai trebuie descris. Studii, vizite cercetări, scormoniri, meditaţii, îndreptări, corectări, ajustări, colaborări. Ceea ce a rămas, după un proces de lucru de mai bine de trei luni, sunt paginile revistei. Pagini care (sper!) demonstrează că Mănăstirea Lainici este un „giuvaier minunat” în lumea noastră românească”, a spus Teodor Ardelean, redactor şef al „Familiei Române”, în cuvântul de început al revistei.