Expoziţie cu obiecte masonice la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş

Până în data de 31 octombrie a.c., la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare este deschisă expoziţia temporară „Obiecte masonice” din colecţia Muzeului Naţional Brukenthal.        

Printre obiectele expuse se numără şorţuri de ucenici, de companioni şi de maeştri, mănuşi, diferite colane (de venerabil, de mare maestru, de maestru, de ofiţer al lojei, medalioane, ciocane folosite de venerabilul lojei, primul supraveghetor şi cel de-al doilea supraveghetor, urnă de vot cu bile, bijuterii masonice din bronz aurit, spadă masonică dreaptă, spadă masonică şerpuită (épée flamboyante), sigilii.

Loja masonică Sf. Andrei la cele trei Frunze de nufăr – Sibiu (Freimauererloge St. Andreas zu den drei Seeblättern – Hermannstadt) a fost întemeiată în primăvara anului 1767 (15 mai), la iniţiativa lui Simon Friedrich Edler von Bauânern, de nouă tineri saşi, dintre care opt iniţiaţi în timpul studiilor universitare din Germania şi unul iniţiat la Sibiu.

Cele două componente ale numelui, Sf.Andrei şi trei frunze de nufăr, judecând după cel mai vechi sigiliu al lojei pe care sunt redate, alături de altele – o coroană şi trei frunze de nufăr, fac trimitere la regele Ungariei Andrei al II-lea (1205-1235), cel care a emis privilegiile naţiunii săseşti din Transilvania, iar frunzele de nufăr le regăsim pe sigiliul Universităţii Săseşti. Ulterior, în 1776, după intrarea în sfera publică francmasonică prin obţinerea Cărţii Legii şi a dreptului de a folosi sigiliul, urmare a Patentei de Conjuncţiune din partea lojei directoriale vieneze Zum Palembaum / La Palmierul, pe sigiliu apare apostolul Andrei cu atributul său, crucea Sf.Andrei, iar cele trei frunze de nufăr seamănă mai degrabă cu frunzele de stejar.

Din documentele fondului Masonica - colecţia Muzeului Naţional Brukenthal, păstrat la Direcţia Judeţeană Sibiu a Arhivelor Naţionale, rezultă că până la încetarea activităţii lojei, în anul 1790, aceasta a numărat 279 de membri. Dintre aceştia, 149 erau romano-catolici, 73, evenghelici, 37, reformaţi, şapte, ortodocşi, un greco-catolic, iar pentru zece persoane lipsesc datele privind confesiunea. Apartenenţa etnică a membrilor lojei se prezenta astfel: din Transilvania, 144 de persoane, din care: 76 germani, 65 unguri şi secui, trei greci; din Ungaria şi Croaţia: 23 de persoane; din partea vestică a Imperiului: 45 germani, doi slavi, patru italieni şi patru belgieni; din străinătate: 21 germani, şase italieni, cinci francezi şi trei greci (116 netransilvăneni).

Contribuţia financiară a membrilor nu era deloc de neglijat. Taxa anuală era de aproximativ cinci guldeni renani, iar taxele de admitere şi mărire de salariu ajungeau până la 50 de guldeni.

Membrii lojei erau preocupaţi de ştiinţele naturii, geografia, istoria şi cultura Transilvaniei. În 1784 apare iniţiativa de colectare de minerale şi plante din Transilvania, iar în anul 1789, de amenajare a unui cabinet de lectură. La începutul anului 1787 se constată o lărgire a sferei de activităţi ştiinţifice. Evident, însă, că nu toate proiectele propuse au fost realizate conform planificării.

Dintre personalităţile ce au activat în cadrul lojei amintim pe contele György Bánffy – nobil maghiar, viitor guvernator al Transilvaniei; Martin Hochmeister - primar al oraşului, tipograf, editor şi librar; Ioan Piuariu Molnar – primul medic oftalmolog la şcoala medico-chirurgicală din Cluj, primul profesor român din Transilvania.

În anul 1785, Iosif al II-lea legiferează activitatea masonică din Imperiu; funcţionarea lojilor masonice era condiţionată de prezentarea regulată a listei nominale a membrilor şi anunţarea prealabilă a zilelor de întrunire. În aceste condiţii, după ultima ţinută din 22 martie 1790, loja nu şi-a mai reluat activitatea şi a intrat în adormire.

Cea mai veche colecţie de însemne masonice

„Expoziţia Obiecte masonice din colecţia Muzeului Naţional Brukenthal face parte din programul de colaborare instituţională care îşi propune să ofere publicului băimărean posibilitatea de a cunoaşte aspecte ale realităţii trecute, prin intermediul unor bunuri culturale aparţinând altor muzee.

Expoziţia, al cărei vernisaj are loc astăzi, este una inedită prin tema propusă şi prin piesele expuse, piese care sunt foarte rare în colecţiile muzeelor din ţara noastră. Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu este unul aparte din perspectiva obiectelor masonice pe care le deţine – 165 de piese – cea mai veche colecţie de însemne masonice aflată într-un muzeu european.

Ne bucurăm că putem expune astăzi 52 de obiecte care constituie rarităţi patrimoniale, fiind clasate în categoria juridică Tezaur. Este principalul motiv pentru care invităm publicul ca, în perioada în care este deschisă expoziţia, respectiv până în 31 octombrie a.c., să vină să o vadă.”

Viorel Rusu, directorul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş