Expoziţia Minerit şi civilizaţie în Maramureş

Lucia POP, Viorel RUSU

De curând, la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, str. Monetăriei nr.1-3, din Baia Mare a fost deschisă expoziţia permanentă Minerit şi civilizaţie în Maramureş. Aceasta pune în valoare o parte a patrimoniului Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş care cuprinde aproximativ 1500 obiecte datând din perioada cuprinsă între secolele XIV-XX.

Exploatarea timpurie a minereurilor neferoase şi a sării în arealul Maramureşului a determinat formarea şi dezvoltarea multor comunităţi, precum şi a unei civilizaţii specifice. Zonele miniere cercetate, de unde provin piesele expuse, sunt Baia Mare, Baia Sprie, Băiuţ, Băiţa, Nistru, Ilba, Cavnic, Baia Borşa, Ocna Şugatag, Coştiui. O bună parte din aceste obiecte, îndeosebi unelte şi lămpi de mină, au fost recuperate din gospodăriile minerilor, unele din puţuri şi galerii, altele din descoperiri arheologice în cadrul cercetărilor sistematice.

Secole la rând, munca în vechile exploatări miniere a fost practicată cu aceleaşi sau foarte asemănătoare tipuri de unelte, utilaje, instalaţii de extracţie şi de prelucrare, evoluţia acestora fiind lentă şi anevoioasă. Etapele evolutive foarte largi, cu o mare întindere în timp sunt ilustrate, în concordanţă cu tipologia bunurilor culturale ce îl alcătuiesc, în expoziţia permanentă Minerit şi civilizaţie în Maramureş.

Multe piese din acest patrimoniu sunt valoroase pentru vechimea lor, pentru unicitatea sau frecvenţa redusă în patrimoniul muzeelor în general, dar şi pentru potenţialul lor documentar-istoric. Prin urmare, aceste colecţii completează considerabil patrimoniul industrial minier, de importanţă naţională, conturat în Maramureş şi în alte regiuni miniere din România.

Maramureşul este cea mai importantă regiune minieră din nord-vestul României, exploatarea timpurie a minereurilor neferoase şi a sării determinând formarea şi dezvoltarea multor comunităţi din acest areal, precum şi a unei civilizaţii specifice. Cercetările arheologice au scos la iveală, în diferite puncte ale judeţului Maramureş, preponderent în zona Ţibleşului, numeroase depozite de bronzuri şi tezaure de aur care sunt mărturii importante ale desfăşurării activităţilor de tip minier încă din mileniul II î.Chr.

Evoluţia mineritului a fost fluctuantă, perioadele de dezvoltare alternând cu cele de stagnare sau de regres, în funcţie de factori care ţineau deopotrivă de interese politice şi economice. O menţiune aparte trebuie acordată organizării şi funcţionării Monetăriei din Baia Mare, care a fost una dintre cele mai importante monetării din Transilvania medievală şi printre primele atestate documentar (1411).

Extinderea autorităţii austriece asupra exploatărilor din zona Baia Mare - Baia Sprie a determinat o impulsionare a activităţii miniere în secolul al XVIII-lea, prin stimularea investiţiilor şi încurajarea iniţiativelor locale de a deschide noi exploatări. În acelaşi sens a fost luată măsura înfiinţării la Baia Mare, în anul 1748 a Inspectoratului superior minier (Inspectorat Oberamt), care coordona activitatea monetăriei, a oficiilor miniere, topitoriilor şi judecătoriilor miniere din Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Borşa şi din alte localităţi.

Colecţiile muzeale au cuprins, de la începuturile constituirii lor, în jurul anilor 1900, obiecte specifice practicării vechii îndeletniciri miniere. Constanta dezvoltării acestor colecţii speciale, alături de donaţiile făcute periodic de către instituţiile de profil, o constituie achiziţiile, descoperirile întâmplătoare sau în contextul cercetărilor arheologice sistematice, precum şi recuperările de pe teren.

O expoziţie unică în peisajul muzeal românesc

„Expoziţia Minerit şi civilizaţie în Maramureş face parte dintr-un program de cercetare iniţiat de către muzeu în urmă cu cinci ani şi care a avut două componente: un proiect editorial, finalizat în anul 2010 prin editarea albumului cu acelaşi titlu, în cadrul seriei Colecţii muzeale şi un proiect expoziţional care să pună în valoare patrimoniul de tehnică minieră.

Tipologic, am grupat în expunere aceste bunuri culturale astfel: unelte, mijloace pentru

evacuarea minereului din subteran, mijloace de iluminat (instituţia păstrează o colecţie superbă de opaiţe şi lămpi de mină), veşminte şi accesorii. Acestora li se adaugă componente păstrate în situ de la prima instalaţie de afinare din România, care a funcţionat în acest spaţiu începând cu anul 1926 până în 1967, inclusiv cel mai bine păzit spaţiu din zonă, Trezoreria, unde se păstrau lingourile de aur şi argint, înainte de a ajunge în seifurile BNR.

 

Unicitatea şi vechimea unora dintre piese, precum şi integrarea expoziţională a instalaţiilor păstrate in situ constituie atu-urile acestei expoziţii unice în peisajul muzeal românesc. Ambianţa este întregită de istoria clădirii, care a fost legată intrinsec de minerit şi monetărie, aici funcţionând, de la mijlocul secolului al XVIII-lea, Inspectoratul Superior Minier şi Monetăria.”

 

Viorel Rusu, directorul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş