Expoziţia Agora, „inima” oraşului grecesc

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, cu sprijinul financiar al Administraţiei Fondului Cultural Naţional, a realizat expoziţia cu titlul Agora, „inima” oraşului grecesc, expoziţie cuprinsă în cadrul proiectului cultural „Mari civilizaţii ale antichităţii”, Ediţia a III-a. Parteneri în acest proiect expoziţional sunt Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Asociaţia Terra Dacica Aeterna Cluj-Napoca şi Asociaţia HistArch Baia Mare.

Expoziţia prezintă piese arheologice greceşti aparţinând Muzeului de Istorie şi Arheologie Maramureş şi Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Este vorba despre piese ceramice vechi de mai bine de două milenii, mai exact din secolele IV-III î.Hr., perioada clasică a civilizaţiei antice greceşti, descoperite în zona vechilor polisuri de la Marea Neagră, Histria, Tomis şi Callatis: amfore pentru transportarea şi stocarea proviziilor, unguentarium, ariballos pictat cu decor geometric, alabastron cu gură trilobată, cupă cu picior, câteva boluri megariene şi atice, unul fiind decorat în interior, lekytos, kantaros, lagynos şi căni de băut. Alături de vase, expoziţia mai cuprinde diferite piese ceramice (opaiţe, un mic altar şi o figurină zoomorfă ceramice), statuete antropomorfe de teracotă şi câteva piese din bronz (două fibule, o brăţară, o piesă decorativă şi un inel). 

Cea de a doua componentă a expoziţiei o reprezintă reconstituirea unei agore greceşti. În inima fiecărui oraş grecesc se afla o piaţă principală, numită agora. Ea era punctul central al vieţii comerciale şi un nod central al bârfelor locale – un loc de întâlnire unde oamenii se strângeau ca să facă cumpărături, să încheie afaceri, să afle noutăţi şi să pălăvrăgească cu prietenii.

În piaţa centrală se afla o statuie a unui zeu local, a unui politician sau atlet şi un altar pentru jertfe aduse zeilor. Piaţa era împodobită cu portice, cu clădiri civile ori religioase.

Proprietarii de magazine îşi vindeau adesea marfa în încăperi deschise, cu o tejghea în faţă, în spatele unui şir de coloane ale unei clădiri din agora numite stoa. Agricultorii localnici mai construiau standuri temporare chiar în mijlocul pieţei. Carnea şi peştele erau adesea expuse pe lespezi de marmură care păstrau mâncarea rece sub soarele arzător. Piaţa de peşte din agora era una dintre cele mai aglomerate şi mai pitoreşti locuri. Comercianţii din agora erau controlaţi de diferiţi oficiali.

În Atena, zece metronomoi erau aleşi anual pentru a controla greutăţile şi măsurătorile, pentru a se asigura că clienţii nu sunt înşelaţi cu măsurători mai scurte. Oficialii numiţi agoranomoi verificau calitatea bunurilor, în timp ce sitophylakes controlau comerţul cu grâne.

În centrul agorei, pe o platformă numită kykloi, erau vânduţi sclavi, iar în vecinătate se aflau lucrători ce puteau fi închiriaţi. La unul dintre standurile din piaţă stătea un schimbător de bani, trapezitai. Din secolul VI î.Hr., fiecare oraş îşi bătea propria monedă, simbol al independenţei sale. Oamenii care doreau să facă afaceri într-un alt oraş trebuiau să-şi schimbe banii. Schimbătorii de bani încasau pentru serviciile lor un comision, ajungând să facă un profit imens şi chiar să împrumute bani. Bărbaţii se întâlneau în agora pentru a discuta probleme politice cu prietenii, să citească anunţurile publice sau să schimbe informaţii cu comercianţii veniţi din alte ţări.

La spartani, agora era locul în care, în faţa poporului adunat, regele se prezenta purtând sceptrul şi făcea cunoscute hotărârile pe care le luase împreună cu nobilii. Poporul aclama cu ovaţii sau, dacă nu era de acord, se exprima prin tăcere.

În agora ateniană se ţinea de trei ori pe lună, dimineaţa, Adunarea Poporului. Toţi cetăţenii erau datori să fie prezenţi la întrunire. Cine venea târziu pierdea dreptul la indemnizaţie. Orice cetăţean avea dreptul să vorbească. Cel mai în vârstă avea întâietate. Oratorul purta pe cap o coroniţă de mirt sau de măslin. Votarea se făcea prin ridicare de mâini, în afară de ostracism, când numele celui ostracizat urma să fie scris pe un ciob.

Din echipa de proiect au făcut parte Raul Cardoş, Marius Ardeleanu, Zamfir Şomcutean, Dorian Ghiman, Bogdan Bobînă, Sorana Ardeleanu.