Explicaţii şi controverse în cazul legii „Big Brother”

Datele de trafic ale abonaţilor, pe care le păstrează în prezent operatorii de telefonie şi internet, vor fi stocate timp de maximum trei ani, potrivit unui act normativ, publicat recent în Monitorul Oficial. În acelaşi timp, regulile noi prevăd că aceste date vor fi accesate doar în baza unei autorizări judecătoreşti, numai că, tocmai un judecător curajos atrage atenţia că legea încalcă dreptul la viaţa privată.

Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, promulgată recent de preşedintele Iohannis, a generat numeroase controverse. Semnalul de alarmă este tras de un  judecător de la Curtea de Apel Cluj-Napoca.

Dana Gîrbovan, judecător de la Curtea de Apel Cluj-Napoca şi fost preşedinte al Uniunii Naţionale a Judecătorilor  din România, consideră că această lege de tip Big Brother aduce o atingere gravă dreptului la viaţa privată şi altor drepturi constituţionale. 

Într-o postare pe o reţea de socializare, Dana Gîrbovan atrage atenţia că această lege permite tuturor serviciilor secrete – plus organelor cu atribuţii în domeniul apărării – accesul la datele de trafic reţinute de furnizorii de servicii de comunicaţii, pe ani de zile: „Pentru a înţelege cine are acces la datele noastre, Legea apărării naţionale prevede că organele cu atribuţii în domeniul apărării sunt Preşedintele României, Parlamentul, Guvernul, CSAT, precum şi forţele armate şi forţele de protecţie. Toţi aceştia vor avea dreptul de a solicita acces la datele noastre de trafic”.

Mai precis, noua lege stabileşte că datele de trafic ale abonaţilor şi utilizatorilor, care sunt prelucrate şi păstrate de către operatorii de telefonie şi internet, vor fi şterse sau anonimizate la momentul la care acestea nu vor mai fi necesare la transmiterea comunicărilor, însă nu mai târziu de trei ani de la momentul efectuării comunicării. Datele cerute de autorităţi nu vor putea fi şterse sau anonimizate de către operatorii de telefonie şi internet atunci când solicitarea va fi însoţită/urmată de o notificare din care să reiasă că păstrarea acestora este necesară. Totuşi, acestea nu vor fi păstrate mai mult de cinci ani de la data solicitării sau până când instanţa pronunţă o hotărâre definitivă.

Legea a generat o adevărată isterie printre furnizori şi utilizatori, întrucât nimeni nu a înţeles exact ce date personale sunt stocate. Oficial, în cazul în care accesaţi un site, furnizorul de internet va stoca data accesării, locul în care vă aflaţi şi numărul de identificare al calculatorului sau telefonului. Conţinutul site-ului, nu. La fel se întâmplă şi în cazul reţelelor de socializare sau a serviciilor electronice oferite de bancă. Adrian Petrovan, şef de lucrări la Universitatea tehnică din Baia Mare spune că: „Noua lege prevede de fapt stocarea conexiunilor, nu şi a conţinutului. Stocarea conţinutului se face la cerere. În schimb, trebuie păstrate conexiunile, până acum legea nu era foarte strictă. Nu reieşea că toţi furnizorii de servicii sunt obligaţi să păstreze mesajele de conexiune. Pe furnizorii de servicii de acces îi influenţează legea în sensul că orice conexiune de la orice calculator trebuie păstrată în fişiere de tip jurnal. Spre exemplu, RDS trebuie să monitorizeze orice conexiune create de la orice client, la orice site din lume. Cred că din punctul de vedere al furnizorilor nu e o problemă, sunt nişte costuri, dar sunt responsabilităţi, pentru că cineva va veni să le ceară date de la o anumită adresă. Orice calculator realizează sute de conexiuni, dacă nu mii, zilnic. Vă daţi seama câte date se adună”.