EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / GRUPUL DRAGOMIRESTI / ARESTATA la 6 luni!

Ilie Zubascu, unul dintre liderii marcanti ai lotului Dragomiresti a fost ucis cu cruzime in timpul anchetei * Pentru „vina” de a face parte din familia fugarului, sotia si cei doi copiii mici au fost inchisi si terorizati ani de-a rândul * Nici astazi, la 20 de ani de la caderea comunismului familia nu stie ce s-a intâmplat cu fostul luptator anticomunist. Prin viata familiei Zubascu, istoria a trecut „cu buldozerul”. Ileana Zubascu-Cristescu povesteste ca: „Inca nu stiam sa spun „mama” si am fost inchisa. Eu aveam 6 luni iar fratele meu doi ani. Am fost inchisi impreuna cu mama. De ce am fost inchisi? Am facut noi vreo crima? Nu! Am fost inchisi ca santaj pentru tatal meu. Ca amenintare: daca el nu se preda, ne omoara pe noi. Mamei chiar i s-a inscenat de doua ori uciderea. A fost dusa in curte, a fost legata la ochi si i s-a simulat moartea. Noi am fost prea mici. Pe noi ne-au dat probabil la caminul de copii abandonati”. De ce toate acestea? Pentru ca Ilie Zubascu, tatal sau, un barbat de 29 de ani s-a intors din prizonierat din Rusia si a vazut comunismul „la el acasa”. S-a intors in tara, dar comunismul l-a ajuns din urma. Si atunci, a spus ca mai bine moare ca sa nu vada si-n Maramures ce a vazut in Rusia. Când in Dragomiresti s-a constituit o organizatie anticomunista, Ilie Zubascu a fost printre primii inscrisi. Dar gruparea a fost rapid desconspirata, iar membrii ei arestati. Cei care au scapat, printre care si Zubascu, s-au retras in munti. „Când au vazut ca se fac arestari, s-au speriat, ca tatal meu stia ce patesc cei care se revolta in Rusia: ca-s luati si impuscati la primul gard, fara niciun fel de condamnare. Nici macar nu-i intrebau cum ii cheama. Atunci, 7 dintre ei s-au speriat si au fugit din comuna si au organizat rezistenta in munti, in Muntii Tibles. In munti s-au unit cu cei din Saliste. Ca partizani, au fost doi ani. Evident ca-i vâna securitatea. Valuri dupa valuri de securisti ii cautau. Au scapat cu bine din toate incercuirile. Nu vreau sa va spun prin câte au trecut si câte sunt. Erau foarte credinciosi. Am aflat din memoriile domnului Ofrim ca intr-o noapte, tatal meu a visat ca sunt incercuiti. Iar tata i-a trezit pe toti. Si chiar erau incercuiti. Au reusit sa fuga printre cei care-i incercuiau. Dumnezeu i-a salvat de toate cercurile in care au fost prinsi”. Numai ca de la santaj nu s-au putut salva. Ca sa le „forteze” mâna, securitatea le-a arestat familiile, cu tot cu copiii si le-au dat un ultimatum: „daca nu va predati, familiile voastre vor fi ucise”. Evident, la acest santaj nimeni n-a putut sa reziste. Ilie Zubascu s-a predat la inceputul lunii octombrie si pe 20 octombrie a fost ucis. Dar familia a aflat foarte târziu de moartea sa: „Noi n-am stiut ca este mort. Ne-au confiscat tot, ne-au scos afara din casa, mama a ramas pe drumuri, la 24 de ani cu doi copii mici. Bunicii nu ne luau de teama ca o sa-i aresteze si pe ei. Cei 7 fugiti in munte au fost judecate in lipsa. Toti au fost condamnati la 25 de ani munca silnica si confiscarea tuturor bunurilor pe care le aveau. Dupa ce s-au predat, s-a facut alt proces. Pâna la acest al doilea proces, tata a fost omorât. Nimeni n-a stiut ca-i mort. Noi stiam ca traieste, pentru ca veneau oameni noaptea si ne spuneau vezi ca sotul tau a fugit, daca vine sa anunti securitatea. Deci, i s-a inscenat o evadare. Alta data ne-au anuntat ca tata a fugit peste hotare”. Numai ca unul dintre colegii de celula a lui Zubascu a zarit intr-o dimineata o caruta plina cu paie in care era eruncat un cadavru. Martorii au sustinut ca, dupa incal¬taminte, era Zubascu. Dar familia nu mai stia ce sa creada. Vazând ca ceilalti condamnati ies din inchisoare iar de sotul sau nu se mai stie nimic, sotia lui Zubascu a intentat divort, asa cum au sfatuit-o avocatii. Abia la divort a fost trimis certificatul de deces. Trecusera 17 ani de la moartea sa. Si in tot acest timp, familia sperase si il asteptase. Mult mai târziu, un gardian din Rona i-a transmis sotiei lui Zubascu ca vrea sa-si ceara iertare ca sa treaca in lumea cealalta impacat. I-a povestit ca, gar¬dienii au incins o par¬tida de poker si au adus niste de¬tinuti sa se distreze. L-au ni¬merit pe Ilie Zubascu. L-au udat si l-au electrocutat. Progoana familiei a continuat insa ani buni. Peste tot copiii au fost urmariti de stigmatul de „fiul al unui dusman al poporului”, au fost prigoniti si terorizati. Iar dupa Revolutie minciuna a continuat pentru ca familia luptatorului anticomunist nu a aflat nici astazi unde este inmormântat si cum apare in scripte moartea sa: „Tatal meu si ceilalti s-au luptat cu morile de vânt, dar s-au luptat. Ei sunt Eroii”. De ce n-a fost bun comunismul? Pentru ca a lovit structura omului. I-a luat ce-a avut el mai vertical: gândirea, libertatea. Adica, nu poti omori omul ca pe o musca. Nu poti sa-l omori pentru ca el gândeste altfel decât tine. Daca nu gândeai conform tovarasilor, dispareai. De asta n-a fost bun comunismul. De ce a fost ucis tatal meu? De ce a trebuit ca familia mea si eu sa suferim atâta? Cu ce a gresit tatal meu? Din punctul lor de vedere a gresit pentru ca nu era de acord cu teoriile lor. Omori un om fiindca gândeste altfel? Comunismul a lovit exact in sufletul taranului: au spus ca nu exista Dumnezeu. N-au pus nimic in loc. Comunismul a lovit ca un cancer societatea româneasca” - Ileana Zubascu Cristescu Am aflat cum a murit tatal meu de la un gardian din Rona. Era foarte bolnav. Omul n-a putut sa moara pâna când n-a transmis mamei mele, in Dragomiresti ca vrea sa-si ceara iertare. El era de serviciu cu alti gardieni de la Securitate si au jucat poker. S-au imbatat. Si ca sa fie mai apetisanta partida au scos detinuti si i-au chinuit. Iar unul dintre acestia a fost tatal meu. Au scos priza, au desfacut doua sârme de la curent si dupa ce au turnat o galeata de apa pe tatal meu l-au pus sa tina sârmele. Se distrau cum tremura. Se pare ca in betia lor l-au uitat acolo si l-au carbonizat. Iar acel gardian i-a transmis mamei rugamintea sa-l ierte, ca nu poate sa moara. Mama a zis: „Dumnezeu sa-l ierte” - Ileana Zubascu Cristescu