EROII REZISTENTEI ANTICOMUNISTE / Grupul Dragomiresti

* In Dragomiresti s-a format cel mai numeros nucleu de rezistenta anticomunista din Maramures * In anul 1949 grupul a intrat in vizorul securitatii, dar nu a putut fi anihilat * Lotul Dragomiresti era format din 38 de persoane, avându-l in frunte pe plugarul Ioan Ilban * Pentru a se razbuna, organele de represiune au tabarât asupra comunei Dragomiresti arestând peste 150 de persoane din familiile si rudele fugarilor. Cei mai multi dintre ei au fost condamnati la ani multi si grei de inchisoare, altii au fost ucisi in timpul anchetei. * Insa rezistenta antico¬munista din Dragomiresti a continuat * In 1987, un grup de tineri l-au inmormântat simbolic pe Ceausescu. LIBERI IN MUNTI In jurul localitaților Dragomiresti si Salistea de Sus s-a conturat un puternic nucleu de rezistenta anticomunista, aflat in strânsa legatura cu Gruparea fratilor Popsa din Ieud. * Dupa ce unii dintre ei au fost descoperiti si arestati de securitate, sapte au devenit fugari in munti. * Pentru a-i sili sa se predea, securitatea le-a arestat familiile, prietenii, vecinii, cunoscutii. * Chiar si copiii de câteva luni au fost incarcerati, numai pentru „vina” ca parintii lor faceau rezistenta in munti * Toti au fost condamnati la an grei de puscarie, altii au fost ucisi, cum este cazul lui Ilie Zubascu, despre a carui moarte familia nu are nici astazi date oficiale. Era prin 1948. Multi din¬tre localnici au luptat in razboi, au fost in prizonierat in Rusia si au inteles cât de crunta era teroarea co¬munista care s-a abatut asupra tarii. Asa a aparut o organizatie anticomunista formata din oameni tineri, intelectuali sau simplii tarani care erau hotarâti sa-si apere libertatea si tara chiar cu pretul vietii. Gruparea din jurul localitatilor Dra¬gomiresti si Salistea de Sus era in strânsa legatura cu Gruparea fratilor Popsa, care actiona in zona Ieudului. Dar miscarea a fost deconspirata rapid. Intâi „au cazut” fratii Popsa, apoi efectul s-a propagat si la Dragomiresti. Membrii grupului au fost des¬coperiti in luna mai 1949, dar au reusit sa fuga in padure, in Muntii Tiblesului. Acolo i-au intâlnit pe fratii Gheorghe si Dumitru Pasca din Salistea de Sus, care le-au dat arme si grupul de partizani s-a marit. Este vorba despre Ioan Ilban, Ianos Rubel, Ilie Zubascu. Intre timp, li s-au atasat Dumitru Petrovan, Ion Petrovan si Vasile Ofrim. Celor sase li s-a mai adaugat Ioan Ardelean. In timpul verii au trait in diferite colibe iar dupa venirea frigului si-au incropit adapost de iarna la „Piciorul vaii calului”, unde au stat 6 luni, cu exceptia lui Gheorghe Pasca care s-a retras spre comuna Salistea unde putea fi mai usor alimentat de rudele sale, traind astfel izolat. In februarie 1950, adapostul a fost des¬coperit de un paznic de vânatoare, Gheor¬ghe Simon-Rachita. Acesta a promis par¬tizanilor ca nu-i va denunta, dar pâna la urma i-a tradat si a inceput sa umble cu securistii pe urmele lor. Prevazator, Ilie Zubascu, unul din cei mai buni par¬tizani din grup, a propus schimbarea adapostului. Intr-o zi, au auzit semnalul convenit cu Rachita. Venea cu o multime de securisti care incercuiau zona. Partizanii au iesit din incercuire si timp de o luna au stat linistiti in padurea de pe Magura. In alta zi a dat peste ei un dezertor, care a fost sfatuit sa se predea si a jurat ca nu-i va denunta. Dupa doua saptamâni s-au trezit incercuiti de trei cordoane de securisti. Partizanii s-au despartit in grupe de câte doi si au scapat si de aceasta data. Una dintre primele victime ale grupului de la Dragomiresti a fost Dumitru Pasca, impuscat mortal in februarie 1950. Dupa ce fratele sau a fost ucis, Gheorghe Pasca a plecat spre Salistea de Sus, cu securistii dupa el, condusi de acelasi Rachita. Pasca l-a avertizat prin diferiti oameni, dar Rachita a continuat sa-l urmareasca, pâna când a primit un glont drept in frunte. Gheorghe Pasca a murit in paduri, impuscat in februarie 1956. A trait cu Ioana Vlad, a doua sotie, in padure. Acolo i s-a nascut feti¬ta, iar in mai 1953 sotia era din nou gravida in luna a 6-a. A fost arestata si anchetata la Militie. Cel de al doilea copil, Gheorghe, nascut in temnita, avea numai doi ani si jumatate când i-a fost impuscat tatal. Ceilalti membrii ai grupului au pastrat mereu legatura cu familiile prin alti consateni, care le-au dat si alimente si informatii. Dar, pentru a-i sili sa se predea, anchetatorii le-au terorizat familiile, au eliminat copiii de la scoala. Securitatea nu le-a arestat numai sotiile si copiii, ci si parinti, rudeniile, vecinii. Maria Ionescu povesteste ca: „Beciurile doctorului Iusco amân¬doua, au fost ticsite de oameni luati de la treaba si in felul acesta i-au obligat pe cei fugari, erau 7 fugari sa se prezinte. Au lasat numai copiii acasa si in fiecare curte era un soldat si nu dadea voie nici copiilor sa mearga la grajd sa hraneasca animalele sau sa le adape. Si atunci siliti fiind n-au avut ce sa faca, s-au prezentat. Dar nu ne-au dat drumul imediat”. Unul din membrii grupului, Ilie Zu¬¬bas¬cu a fost capturat si dus la Securitatea din Sighet unde a fost ucis in batai in timpul anchetei. Un prim proces al grupului din Dra¬gomiresti, inculpatii fiind in majoritate din rândul sustinatorilor fugarilor a avut loc la 3 martie 1951. Au fost condamnati in lipsa Ion St. Ilban, Ilie Zubascu si Ioan Ardelean la 15 ani de munca silnica. Ceilalti primesc condamnari mai mici (Dumitru Ardelean 5 ani, Vasile Ticala „a Lupului” 6 ani, Vasile Tica¬la „lui Grigore” 5 ani, Dumitru Iusco – 6 ani, Ioan Net – 4 ani, Petre Hotico – 4 ani). Dupa prinderea fugarilor si arestarea sprijinitorilor apare un nou dosar care s-a judecat la 13 martie 1951. Cea mai mare condamnare o primeste Ioan Ilban – 10 ani temnita grea, res¬tul pe¬depselor variind intre 6 luni si 7 ani. Cu toata represiunea secu¬ritatii, rezis¬tenta anticomunista din Dragomiresti nu a fost inabusita. Evenimentele din Decembrie 1989 au fost prevestite oarecum cu doi ani mai devreme, de o actiune a unor tineri, care i-au facut o inmormântare simbolica lui Ceausescu. CEI 7 FUGARI Ioan St. Ilban – seful grupului Dragomiresti. A acordat numeroase ajutoare Gruparii Popsa, apoi s-a retras in im¬pre¬jurimile Dra¬gomirestiului. A fost arestat in 1950. Inițial a fost condamnat in lipsa la 15 ani de munca silnica si apoi, in 1951 la 10 ani de temnita. A fost eliberat in 1960. Ilie Zubascu – nascut in 1921 in Dragomiresti, in 1948 a luat legatura cu gruparea Popsa, iar dupa arestarea acesteia a fugit in munti, alaturându-se grupului condus de Ion Ilban. In 1950 a fost condamnat la 15 ani de munca de munca silnica, dar a fost ucis in timpul anchetei la Securitatea Sighet. Vasile Ofrim – a fost condamnat initial la 15 ani de munca silnica, apoi in 1951 la 5 ani de temnita grea. In 1952 i se anuleaza prima pedeapsa, urmând sa se aplice cea de-a doua. Ion Rubel Ianos – a ajutat initial gruparea Popsa, apoi s-a retras in munti. A fost condamnat initial la 7 ani de temnita, apoi la 5. A fost eliberat in 1956. Ion Petrovan – a fugit cu tatal sau in munti alaturându-se grupului Ilban. A fost condamnat la 1 an si 8 luni de inchisoare corectionala. Ioan Ardelean zis Gavris – a ajutat si el gruparea Popsa, apoi s-a retras in munti, alaturi de grupul Ilban. A fost con¬dam¬nat initial la 15 ani de munca silnica, apoi, in 1951, pe¬deap¬sa i se schim¬ba la 7 ani de temnita grea. A trecut prin inchisorile Poarta Alba, Peninsula, Aiud. A fost eliberat in 1956. Dumitru Petrovan – a ajutat si el Gruparea Popsa, iar in timpul unei ambuscade organizate pentru prinderea fratilor Popsa fuge cu fiul sau in munti, alaturându-se grupului Ilban. Sotia sa Maria este arestata si anchetata de securitatea Sighet. Este arestat in 1950 si condamnat la 5 ani de temnita grea.