După pui de moroşan, să nu dai cu cote de refugiaţi

Comisia Europeană cere României să găzduiască în total 6.351 de imigranţi (4.646 repartizaţi astăzi, la care se adaugă cei 1.705 propuşi în luna mai). „Cota de refugiaţi” a generat numeroase dezbateri la nivel naţional, fiind combătută inclusiv de preşedintele României. Cum Maramureşul are unul dintre cele 6 Centre Regionale de Cazare şi Proceduri de Azil, am vrut să aflăm cum văd parlamentarii de Maramureş cererea Comisiei Europene.

Comisia Europeană cere României să găzduiască în total 6.351 de imigranţi (4.646 repartizaţi astăzi, la care se adaugă cei 1.705 propuşi în luna mai) din cei 160.000 sosiţi în Grecia, Italia şi Ungaria, potrivit unei propuneri de repartizare a acestora, publicată miercuri pe site-ul CE. Standarde de azil comune sunt importante, dar nu sunt suficiente pentru a face faţă crizei actuale a migranţilor, a afirmat preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude-Juncker, în primul său discurs despre „starea Uniunii”, îndemnând la cote „obligatorii” de distribuire între statele UE.

Preşedintele Comisiei Europene a spus că, pe lângă cei 40.000 de refugiaţi, pentru care europenii au deja un mecanism de relocare, Europa propune un alt mecanism obligatoriu de relocare de urgenţă de încă 120.000 de refugiaţi. „Trebuie să existe cote deschise şi legale pentru a descuraja traficul. Suntem un continent ce îmbătrâneşte. Migraţia trebuie să se schimbe dintr-o problemă într-o resursă”, a spus Jean-Claude Juncker. Cu toate acestea, poziţia României, este că ţara noastră nu poate primi mai mult de 1.786 de refugiaţi, pentru că de atâtea spaţii dispune. Preşedintele României a respins măsura propusă de Bruxelles, arătându-ş nemulţumirea că europenii nu s-a consultat cu niciun stat membru înainte de a lua această decizie. Klaus Iohannis a declarat că „Am luat act cu oarece nemulţumire de acest proiect prezentat în Parlamentul European. Nu considerăm că este o soluţie şi nu considerăm că este oportun să vorbim despre cote obligatorii calculate într-un mod foarte birocratic, contabiliceşte, fără a consulta statele membre. Luni, în 14 septembrie, se va reuni în şedinţă extraordinară consiliul JAI, iar mandatul ministrului de Interne la conferinţa JAI este să nu declare adeziunea noastră pentru cotele obligatorii”.

Parlamentarii din Maramureş sunt mai reţinuţi în declaraţii, dar nici ei nu văd cu ochi buni „cotele de refugiaţi”. Deputatul Călin Matei a declarat că: „Eu, personal, nu vreau să comentez de nicio cotă de refugiaţi pentru că eu sunt împotrivă. Aşteptăm să vedem ce se va întâmpla, că poveşti de astea cu solidarităţi am auzit o grămadă. Părerea mea, în nume personal este aceasta: sunt împotriva cotelor şi a primirii de refugiaţi pe teritoriul României. Noi nu avem bani să trăim noi, dar să-i mai ţinem şi pe alţii. Plus că venirea refugiaţilor are implicări sociale, dar şi materiale şi pe toate liniile. Pentru că pentru un refugiat trebuie să-i asiguri tot, de la casă, masă, drepturi religioase, şcoală, sănătate etc. Plus că la noi, în numele democraţiei şi ale drepturilor omului se respectă dreptul la religie şi toate celelalte, dar dacă merge cineva în ţările musulmane trebuie să se supună legilor de acolo şi nu are voie să poarte cruciuliţă la gât, nu are voie să intre în ţara respectivă cu cărţi de rugăciuni. Problema este că noi suntem ţara care respectăm drepturile tuturor, dar când e vorba să ne respectăm pe noi, nu o mai facem”.

Şi deputatul Mircea Man a spus că: „Chiar am participat şi eu la o discuţie în grupul parlamentar zilele trecute pe acest subiect şi sunt tot felul de idei. Frica cea mare este să nu fie printre ei infiltraţi luptători din Statul Islamic. Eu mi-am spus un punct de vedere: dacă trebuie să luăm peste 6 mii de refugiaţi, şi noi nu avem capacitate, noi câte comune avem în România? Dacă nu le place în România, să meargă în Germania, iar dacă le place aici, în fiecare sat, să dăm câte o familie.

Pentru că un sat întreg poate integra în mod sigur o familie, şi atunci familia aceea este nevoită să înveţe limba şi să respecte obiceiurile de aici. Plus că în momentul în care sunt dispersaţi, se vede clar despre ce-i vorba şi nu se mai pot organiza să reprezinte un pericol pentru ţară. Sigur că această idee este puţin forţată pentru că ei au altă religie şi alte şcoli, dar aşa cum europenii nu au voie să facă nimic ostentativ în ţările musulmane, şi ei ar putea să respecte aceste lucruri aici. Dacă noi vrem să avem o deschidere, şi asta e valabil pentru toate statele, nu-i o soluţie să fie ţinuţi la grămadă. Plus că dacă ar fi pe tabla de şah numărul de acum, dar nimeni nu ştie dacă anul viitor nu vor fi două milioane de refugiaţi. Este o dezbatere întreagă pe tema asta.

Când văd un om cu un copil în braţe, luând numai filmul acela aş face orice, pentru că mă gândesc ce simte acel tată sau bunic. Însă, văzându-i cât sunt de fanatici, este clar că printre ei sunt şi susţinători ai Statului Islamic pentru că au reuşit deja să pună Europa într-o situaţie delicată, dar şi să-şi împingă adepţii pe teritoriul Europei fără niciun fel de probleme. E drept că ne linişteşte deocamdată că România nu este atrăgătoare pentru ei pentru că este o ţară săracă. Dar eu asta întreb: unul necăjit, care fuge de bombe şi de o situaţie delicată, pune condiţii? În loc să-i pară bine că ajunge într-o comunitate liniştită, unde i se oferă protecţie şi hrană. Eu sunt convins că doar pacea acolo va rezolva în final problema, nu că găseşti soluţii de compromis pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă”.

Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) este instituţia care gestionează situaţia străinilor ajunşi în România pe căi legale sau ilegale. IGI are în subordine şase Centre Regionale de Cazare şi Proceduri de Azil - la Timişoara, Şomcuta Mare (judeţul Maramureş), Rădăuţi (judeţul Suceava), Galaţi, Giurgiu şi Bucureşti, având o capacitate totală de aproape 1.000 de locuri. Conform Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare, solicitanţii de azil beneficiază de o sumă de 3 lei/zi/persoană pentru hrană, 1,8 lei/zi/persoană pentru cazare şi 0,6 lei/zi/persoană pentru alte cheltuieli.

Se adaugă asistenţă medicală primară şi spitalicească de urgenţă gratuită, asistenţă medicală şi tratament gratuit în caz de boli acute sau cronice. Alte beneficii: acces pentru copii la învăţământ şcolar obligatoriu ca şi minorii cetăţeni români, participare la activităţi de adaptare culturală, acces la piaţa forţei de muncă după expirarea unei perioade de un an de la data depunerii cererii de azil (în situaţia în care procedura de azil nu a fost finalizată). În centrele de cazare, capacitatea camerelor este de până la 10 locuri. În practică, numărul de locuri de cazare poate fi diferit, în funcţie de componenţa grupurilor cazate (bărbaţi, femei, familii sau familii cu copii etc.).

În centrele din Galaţi, Timişoara, Rădăuţi, Şomcuta Mare şi Giurgiu, grupurile sanitare sunt comune, separate pentru femei şi bărbaţi, iar la Centrul din Bucureşti fiecare cameră de cazare dispune de un grup sanitar propriu (toaletă şi duş).

Toate au cabinete medicale. De asemenea, toate centrele de cazare sunt dotate cu spaţii destinate preparării hranei, cu maşini de spălat haine. Curăţenia în camerele de cazare şi în spaţiile comune (bucătării, băi, holuri) se asigură de către solicitanţii de azil, prin rotaţie.