Drumul meşteşugurilor tradiţionale

Cultura tradițională maramureșană se exprimă cu ajutorul meșteșugurilor vechi de ani de zile care încă se practică în zonă. Oameni care confecţionează clopuri, sculptori în lemn, femei care țes, morari sau fierari pot fi vizitați de turişti pentru a vedea cum ei își continuă meșteșugurile și tradiția de ani de zile. Turiștii care vizitează acești artizani au posibilitatea de a-și cumpăra obiecte unice și pe lângă acest lucru ei învață mai multe despre un stil de viaţă devenit în alte locuri doar o amintire. Acest itinerariu durează trei zile, dar se poate opta doar pentru o parte din el, pentru excursii scurte.
 

Ziua 1

Baia Mare => Cărbunari => Berința => Copalnic => Copalnic Mănăștur => Rușor => Cernești => Târgu Lăpuş => Rogoz => Lăpuş => Strâmbu Băiuț => Cavnic => Budeşti => Sârbi => Călineşti => Corneşti => Fereşti => Berbeşti => Vadu Izei => Sighetu Marmaţiei
Distanţa: 133 km
Timp: Aproximativ 5 ore și 45 de minute, incluzând opriri cu scopul de a admira împrejurimile și de a vizita monumentele de-a lungul itinerariului zilei 1. Durata traseului poate varia în funcție de cât de lungi sau scurte sunt opririle pe traseu.
Secțiunea 1: Baia Mare - Târgu Lăpuș (42 km, 2 ore și 45 min.)

Manuela Borodi                          Pieptarele Victoriei Duna din Sîrbi

 

Din orașul reședință de județ Baia Mare, ruta vă duce prin locuri deosebit de frumoase cu dealuri și câmpii, pe care se așterne un covor de flori albastre, roz, albe, galbene și purpurii. În lunile de vară și toamnă, localnicii cosesc iarba pe care mai târziu o clădesc în căpițe de fân susținute de un simplu par de lemn.
Trecând prin Cărbunari puteţi vedea fabrica de marmură. Deși multe case din această zonă au folosit marmura ca și material de construcție, multe sate mai păs­trează încă tradiția caselor de lemn: case simple cu una, două sau trei încăperi pentru membrii familiei. Fie că sunt moderne sau tradițio­nale, casele sunt înconjurate de grădini de flori și legume unde oamenii cultivă cele necesare familiei. Unii localnici cresc albine și vând miere foarte gustoasă. Satul Cernești are chiar un „Festival al Stuparilor”. Pe măsură ce vă îndreptăţi spre Târgu Lăpuș veți putea observa din ce în ce mai multe porți de lemn.
Traseul continuă pe sub dealul „Culmea Prelucii”, unde se pot observa case din loc în loc. După Cernești, drumul șerpuiește prin pădure. În mijlocul pădurii, la 2 km de drumul principal, se află Muzeul Florean, un muzeu de sculpturi în aer liber, loc preferat de sculptorii amatori. Drumul până la Muzeul Florean nu durează mai mult de 20 de minute și este ideal pentru a vă relaxa plimbându-vă prin pădure.
Înainte de a intra în Târgu Lăpuș, faceți o mică oprire pentru a admira minunată privelişte. Într-o zi senină se pot vedea cele trei vârfuri muntoase ale Munților Ţibleş și în dreapta lor vârful vulcanic Șatra, care a fost casa lui Pintea Viteazul.
Meşterul lăpuşan Alexandru Perţa Cuza, sculptor în lemn, creatorul a mii de troiţe răspândite pe tot teritoriul ţării, dar şi în străinătate, poate fi vizitat la atelierul său din Târgu Lăpuş. Informaţii găsiţi la Primăria Târgu Lăpuş.
Pentru cei care dispun de mai mult timp, în Târgu Lăpuș sunt multe lucruri interesante de văzut, lucruri și locuri care sunt bine promovate de către Asociația de turism din Târgu Lăpuș.

Secțiunea 2: Târgu Lăpuș - Sârbi (58.4 km, 2 ore 15 min.)

La mică distanță de Târgu Lăpuș se află satul Rogoz, care datează din 1488, și a aparținut cândva lui Ștefan cel Mare și altor condu­cători ai Moldovei. Nu departe de drumul principal, se poate vedea biserica ortodoxă de lemn cons­truită în 1661. Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” face parte din pa­trimoniul UNESCO și este unică datorită intrării sudice care are acoperiș asimetric. Masa moșilor este acoperită de streșini, făcută din bârne lungi cât biserica și crestată din metru în metru. În dreptul cresturilor din peretele bisericii sunt scrise nume ale fa­miliilor înstărite, proprietare pe rostu­rile din masa moșilor. În zilele de sărbătoare, aceste familii organizau mese în curtea bisericii, dând pomană săracilor pentru sufletele celor morți.
Chiar lângă biserică, se poate vizita Casa Muzeu, unde sunt expuse obiecte vechi, tradiţionale, încă funcţionale, donate de locui­torii sa­tului.
Rogoz este, de asemenea, şi reşedinţa unui artizan, sculptor în lemn, domnul Nicolae Şerban. Atelierul lui se poate vizita, fiind situat mai sus de biserică, de unde se pot cumpăra suveniruri. La ce­re­re se poate vedea mobila specta­culoasă ce-i decorează casa.
Părăsind Rogozul, drumul merge de-a lungul râului Lăpuș, înspre satul Lăpuș, unde se află o necro­polă ce consistă din 70 de tumuli; tot aici există și un mic muzeu al satului. Mergând mai departe, la 2 km de drumul principal, se află „Caverna Oaselor”, o peșteră de calcar care a luat numele după des­coperirea unor fosile de urs.
Strâmbu Băiuț a fost un oraș minier. Acum minele sunt închise, însă la ieșirea din localitate veți putea vedea cum se fac cărbunii. La intersecția drumurilor, luați-o la stânga, urmăriți cursul râului Băiuţ, spre un alt oraș minier, Cavnic. Pădurea ce înconjoară ținutul este ideală pentru plimbări pe jos sau cu bicicleta, iar de-a lungul drumului sunt multe măsuțe și băncuțe de picnic.
Imediat după ce ați ajuns în vârful dealului, înainte de a intra în Cavnic, luați-o la dreaptă spre Budești. Budeștiul este locul unde se poate vizita o altă biserică de lemn ce face parte din patrimoniul UNESCO. Biserica „Sf. Nicolae” datează din 1643 și a fost construită pe locul altei biserici. În afară de frumusețea sa, biserica mai este fai­moasă și pentru faptul că găzduieș­te armura lui Pintea Viteazul.
În apropierea bisericii, pe a doua uliţă la stânga, o puteţi vizita pe prima femeie meşter de clopuri din Maramureş, Manuela Borodi zisă Victoriţa lu’ Bârlea, care continuă tradiţia familiei după moartea tatălui său, cunoscutul meşter pălărier Ioan Bârlea.

A doua parte a acestui traseu se termină în Sârbi. Acest sat este locul unde se întâlnesc multe porți de lemn sculptate cu măiestrie. Acestea pot fi admirate cu precă­dere pe partea dreaptă a drumului. În drumul dumneavoastră, merită să faceţi o scurtă oprire la complexul de instalaţii tradiţionale (batoză, moară, vâltoare, piuă) în­că func­ţionale, din mijlocul satului.
Sârbi este satul în care mai mulţi meşteri iscusiţi îşi desfăşoară îndeletnicirile. Îi amintim pe: Vasile Borodi, confecţioner de clopuri din paie şi din talaş, ce desăvârşesc costumul moroşanului; Victoria Duma, confecţionera de cojoace şi pieptare; Petru Pralea şi Gheorghe Opriş, sculptor în lemn, ce reali­zează surprinzătoarele sticle cu horincă în care cresc, parcă de la sine, un fus sau o scăriţă de lemn.

Secțiunea 3: Sârbi - Sighetu Marmației (36,3 km, 1 oră și 15 min.)

După ce ați ieșit din Sârbi, traseul continuă de-a lungul dealurilor înverzite, înspre orașul Sighetu Marmației, ultima oprire a acestei zile. Cum treceți prin Călinești, puteți să vă abateți de la drum pentru câteva clipe, luați-o la stânga, pentru a merge la Ocna Șugatag, care este cunoscută pentru bazinele cu apă sărată.
Drumul continuă spre nord; aici se pot observa, pe stâlpii de telegraf, cuiburi de berze, mai ales în Ber­bești, unde berzele sosesc primă­vara târziu și stau până toamna devreme, când migrează spre țările calde.
Vadu Izei este ultima localitate prin care treceți, înainte de a ajunge în Sighetu Marmației. Şi aici, ca peste tot în satele din Maramureş, se gă­sesc oameni iscusiţi, care duc mai departe meşteşugurile stră­vechi, de la sculptori în lemn, la ţesătoare de covoare şi cergi, traiste şi cămăşi.

Odată ce ați intrat în Sighet, continuați-vă drumul până ajungeți în centrul orașului. Înainte de a intra în centru, pe partea dreaptă a drumului, se află Muzeul Satului. Aici se poate vedea o mică păr­ticică a satului tradițional maramu­reșean. Când ajungeți în piața din centru, veți găsi un loc mare de parcare. Activitățile pentru zona Si­ghet sunt descrise în ziua 2 a itinerariului.

Ziua 2

Sighetu Marmaţiei => Sarasău => Câmpulung la Tisa => Săpânţa => Sighetu Marmaţiei
Distanţa: 50 km
Timp: Sighet => Săpânţa – 20 minute; Sighet => Tisa – 15 minute
(Timp total cu maşina 1 ora 15 min.)
 

Sighet, cum îl numesc localnicii, este destul de mic pentru a fi explorat în câteva ore de mers pe jos. A doua zi a itine­rariului propune ca dimineaţa să fie petrecută în Sighet pentru a vizita oraşul, apoi pro­pune o scurtă vizită la Săpânţa, ca spre seară să vă reîntoarceţi la Sighet. Asiguraţi-vă că vizitaţi Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezis­tenţei, Casa Memorială „Elie Wiesel” şi Muzeul Etnografic.
După ce aţi petrecut o di­mineaţă plăcută în Sighet, traseul continuă cu vizita la Săpânţa, care este localizată foarte aproape de graniţa cu Ucraina. Săpânţa este cunos­cută în lume şi în România datorită Cimitirului Vesel. Cimitirul este vizitat de oricine vine în Săpânţa, datorită lui Stan Ioan Pătraş, sculptor în lemn, încă din 1935. Crucile din cimitir sunt sculptate de el; fiecare cruce conţine câte un epitaf ce descrie ceva semnificativ din viaţa decedatului. Pătraş a murit în 1977 şi este înmormântat în acest cimitir aproape de biserică. El şi-a confecţionat propria cruce înainte de a muri. Dumitru Pop este unul dintre cei care continuă munca lui Pătraş; el locuieşte în casa meşte­rului, care este şi muzeu. Anual sunt sculptate cam zece cruci.
La terminarea vizitei în Să­pânţa, drumul se îndreaptă spre Sighet, dar se face un mic ocol de 9 km, 15 min., spre Tisa. Ziua 2 a itinerariului se încheie la Sighet.

Casa Stan Pătraș

Ziua 3

Sighetu Marmației => Vadu Izei => Onceşti => Năneşti => Bârsana => Strâmtura => Rozavlea => Şieu => Poienile Izei => Botiza => Bogdan Vodă => Dragomirești => Săliştea de Sus => Săcel
Distanța: 75 km
Timp: 3 ore de condus cu mașina (dus)

Toader Bârsan                                    Dragomirești                                             Muzeul Pleș

Ruta zilei a treia se desfăşoară pe Valea Izei, prin sate și comune pitorești. Prima oprire a acestei zile este la Bârsana, comună ce găzduiește o biserică și o mănăstire de lemn, renumite în țară și nu numai.
Biserica „Intrarea Maicii Domnului”, din Bârsana, a fost construită în 1720 și apoi, mutată în locul unde se află și azi, în 1806. Le­genda spune că biserica a fost mutată din locul original, pentru ca sufletele ciumaților să se poată odihni în liniște la umbra bisericii.
Mergând mai departe, veţi zări pe partea stângă a drumului, atelierul renumitului meşteşugar al lemnului Toader Bârsan, a cărui creaţie este recunoscută nu numai în ţară, dar şi peste granițe. Fiul lui, Ioan Bârsan, i-a moştenit talentul şi îndemânarea şi, alături de tatăl său, continuă acest vechi meşteşug.
La ieșirea sudică a satului, vizitatorii vor găsi Mănăstirea Bârsana, care este probabil unul dintre cele mai des vizitate locuri din Maramureș. Odată intrați în complexul mănăstirii, veți avea un sentiment unic datorită priveliștii ce vă înconjoară. Majoritatea construcțiilor din complexul mănăstirii sunt deschise pentru a fi vizitate.
La ieșirea din Bârsana, ruta continuă de-a lungul Văii Izei. Odată ce ați ajuns în Șieu, urmaţi drumul din dreapta, ce o ia înspre Poienile Izei (10,5 km, 15 min.). Biserica „Sfânta Paraschiva”, din Poienile Izei, inclusă în patrimoniul UNESCO, este unul dintre cele mai bine păstrate monumente din Maramureș. Biserica a fost construită în 1605 și este acoperită în interior de fresce impresio­nante.
În această zonă s-au păstrat foarte bine tradiţiile şi meşteşugurile străvechi, iar costumele populare sunt purtate şi astăzi de către toţi localnicii în zilele de sărbătoare. Doamna Ioana Opriş din Poiană este una dintre păstrătoarele şi continuatoarele acestor tradiţii, ea fiind un meşter popular recunoscut pentru cămăşile, costumele şi cojoacele ţesute de către ea.
În apropiere de Poienile Izei se găseşte Botiza, o comună renu­mită pentru meşteşugul femeilor în ţesutul covoarelor şi cergilor tradiţionale. În centrul comunei, casa tradiţională a doamnei Victoria Berbecaru vă invită să-i treceţi pragul şi să ascultaţi povestea obiectelor de artă populară expuse în încăperile de la parter.
Ruta se întoarce la Șieu pentru a se continua de-a lungul râului Iza. Următoarea oprire este la Ieud, unde se ajunge luând-o spre Bogdan Vodă. Din drumul principal, luați-o la dreapta și mergeţi 5,8 km, 7 min., până ajungeți în centrul Ieudului. Localitatea Ieud datează din secolul al XIV-lea și găzduiește o altă biserică de lemn și un muzeu etnografic. Biserica este construită din lemn de pin și este catalogată de unii cercetători ca fiind cea mai veche construcție de lemn din Europa. În podul bi­sericii a fost găsit un document vechi din anul 1391, „Codicele din Ieud”, considerat a fi prima scriere în limba română.
În apropierea bisericii, poate fi vizitat Muzeul Pleş, amenajat într-o fostă gospodărie ţărănească, în două case de lemn vechi de peste 200 ani. Aici sunt prezentate articole de port popular, diverse ustensile specifice zonei etnografice precum şi obiectele tipice folosite în casele maramureşene.
Urmați drumul înapoi înspre Bogdan Vodă și luați-o la dreapta, pentru a vă continua călătoria de-a lungul râului Iza. Următoarea localitate este Dragomirești. La jumătatea localității veți întâlni Muzeul Ţărăncii Române din Ma­ramureș. În acest muzeu sunt expuse costume tradiționale, de nuntă, textile, vase de lut și sculpturi în lemn. De aici se pot cumpăra suveniruri și câteodată, se pot vedea meșterii artizani la lucru.
În Dragomirești se mai găsesc o biserică și o mănăstire de lemn, construite mai nou.
În final, drumul vă duce la Săcel, aproape de cursul superior al râului Iza, care v-a ținut companie de-a lungul celei de-a treia zi a itinerariului. Săcel este o localitate unde întâlniți celebrul centru de ceramică roşie nesmălţuită. Tot aici poate fi întâlnit și Vasile Şuşca, meșterul care confecționează măști populare.

Ioana Opriș

 
Sursa: visitmaramures.ro