Dreptate, ochii plânşi te văd după 25 de ani

O nouă victorie la CEDO a Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, după 25 de ani! CEDO a condamnat, săptămâna trecută, din nou, România pentru tergiversarea dosarului Revoluţiei timp de 25 de ani. De data aceasta, statul român a fost obligat să plătească daune de 800.000 de euro pentru 76 de membri ai Asociaţiei 21 Decembrie.

După aproape şapte ani de luptă, în procesul: membrii Asociaţiei „21 Decembrie 1989” versus România, urmaşii eroilor martiri, răniţii, reţinuţii şi luptătorii au obţinut o nouă victorie la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În ciuda piedicilor repetate, puse de către sistemul judiciar românesc, pentru 76 dintre membrii asociaţiei, Statul Român a fost obligat să plătească daune de peste 800.000 euro. Decizia CEDO survine în lipsa unei anchete efective cu privire la crimele săvârşite în timpul evenimentelor din decembrie 1989 şi prin tergiversarea finalizării plângerii depuse de către Asociaţia „21 Decembrie 1989”, încă din anul 1990.

Reamintim că în data de 4 noiembrie 2014, alţi 34 de membri ai Asociaţiei „21 Decembrie” au câştigat la CEDO. Decizia nu a fost atacată cu recurs, iar în 27 ianuarie s-a pronunţat a doua decizie, cu privire la cererea „Alecu contra România”, în care erau reprezentate peste 100 de persoane: „Dosarul fusese disjuns, o parte a fost în prima fază şi o parte în a doua. A doua parte a rămas definitivă miercuri, după ce Guvernul, de data asta, a făcut recurs”, a declarat Teodor Mărieş.În acest moment, aproape toţi membrii Asociaţiei 21 Decembrie deţin o decizie CEDO care confirmă calitatea de victime, cu câteva excepţii.

Mai mult, în continuarea demersurilor sale, Asociaţia „21 Decembrie 1989” a solicitat şi i-a fost acceptată săptămâna trecută o întrevedere cu procurorii de caz de la Secţia Parchetelor Militare, din cadrul Parchetului General de pe lângă ÎCCJ. Tema discuţiei a abordat stadiul dosarelor ce au ca obiect cercetarea tragicelor evenimente din perioada infracţională decembrie 1989 – iunie 1990, ocazie cu care Asociaţia a depus un set de documente.

„Ei au infirmat toate deciziile. În dosarul Revoluţiei nu s-a mai lucrat şi au fost scoşi de sub urmărire penală. Se pare că ar exista un dezgheţ, dar nu mă pot pronunţa, aştept întâlnirea de astăzi, de la ora 14. Noi am cerut o întâlnire cu procurorii de caz, pentru că ei sunt cei mai în măsură să ne spună ce se întâmplă cu acest dosar”, ne-a mai declarat Teodor Mărieş.

Ciudat e că, deşi există zeci de dosare CEDO şi daune de zeci de mii de Euro, Dosarul Revoluţiei zace în continuare pe rafturile Parchetelor.

 Cinci maramureşeni şi-au găsit sfârşitul la Revoluţie: Florian Antoniu Tiberiu din Sighetu Marmaţiei, Student la Mecanică Agricolă, Timişoara, împuşcat în 17 decembrie; Horia Daniel, din Baia Sprie, soldat în termen, ucis pe 23 decembrie 1989 în Aeroportul Otopeni; Mititi Dan, elev la Școala de Ofiţeri Infanterie, mort la Sibiu, în faţa sediului Miliţiei; Motica Victor, mort în Alba, între localitatea Blandiana şi UM 01033-Depozit, cauza: Calcinare, elicopterul IAR 330 pe care-l pilota, în care se aflau gen. Nuţa şi Mihale s-a prăbuşit, şi Pricop Pavel, împuşcat în faţa sediului MApN Bucureşti.

Pe lângă blocajul instituţional şi politic, Dosarul Revoluţiei a fost blocat şi de lege. Codul de procedură intrat în vigoare în 2014 spune că dosarele trebuie soluţionate de secţiile Parchetelor militare, iar o decizie a Curţii Constituţionale din 2007 spune că aceste dosare trebuie să fie lucrate de către secţiile civile. Cele două reglementări se băteau cap în cap, şi, dosarele au rămas în sertar…

Teodor Mărieş s-a născut pe 28 august 1962, în Valea Chioarului. A urmat cursurile Liceului de Construcţii şi Arhitectură. Din acea perioadă a devenit sportiv de performanţă. A refuzat să se înscrie în PCR şi să stabilească relaţii cu Securitatea sau cu vreun serviciu secret. Fiind un anti-comunist convins, a participat activ la Revoluţia din decembrie 1989, implicându-se în acţiuni civice şi în organizarea a mai multor proteste (dedicate aflării adevărului despre ce s-a întâmplat în perioada 14-28.12.1989) ce au culminat cu mitingul-maraton din Piaţa Universităţii, din 1990. A semnat şi susţinut Proclamaţia de la Timişoara. Mărieş a fost arestat după evenimentele din 13-15 iunie 1990. În 1992, s-a înscris în Asociaţia „21 Decembrie 1989”.

În 2002, este ales în funcţia de preşedinte al Asociaţiei 21 Decembrie 1989 şi începe munca de repunere în activitate a acesteia: împacă facţiunile, dând o linie coerentă activităţilor statutare; totodată, reglementează din punct de vedere juridic situaţia legală a acesteia, după mulţi ani de frământări interne şi procese. În 2004, obţine, în calitate de preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, reluarea cercetărilor, după 9 ani de inactivitate în dosarul 97/P/1990 - dosarul „21 Decembrie - Revoluţie”. Prin aceeaşi rezoluţie dată de gen.

Dan Voinea, în calitate de procuror de caz, se dispunea începerea urmăririi penale pentru infracţiuni contra păcii şi omenirii a mai multor foşti lideri post-decembrişti, între care Iliescu şi fostul prim-ministru Petre Roman. Tot atunci depune, împreună cu avocatul Antonie Popescu, prima plângere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cerând condamnarea autorităţilor române pentru tergiversare şi lipsirea părţilor vătămate de un proces echitabil şi imparţial timp de 15 ani, în cadrul dosarului Revoluţiei.

„Faptul că am reuşit să oprim prescrierea, faptul că deciziile de la Curtea Europeană au venit în număr de 8 până acuma, ne dă speranţe că, într-o zi, aceste decizii şi această obligaţie pe care Curtea o reitinerează la fiecare dosar, că guvernul trebuie să facă dreptate şi să dea satisfacţie urmaşilor celor care au căzut atunci sau au avut de suferit, arată că Statul nu are nicio justificare, nici a invoca prescrierea, nici a da vreo amnistie, pentru că sunt fapte contra păcii şi omenirii şi ele trebuie cercetate, trimise în faţa judecătorilor şi cei vinovaţi trebuie să răspundă pentru ce au făcut. Sigur, vinovaţii pentru nesoluţionarea dosarului comunismului, dosarului Revoluţiei, dosarului Mineriadei sunt toţi preşedinţii, toate guvernele, toţi miniştrii de justiţie, toţi procurorii generali şi, bineînţeles, toţi procurorii care au avut aceste cauze şi nu le-au soluţionat”

Teodor Mărieş