Don Quijote modern: George Simion, românul care a pus totul la bătaie pentru reunirea Basarabiei cu România

A fost un activist atipic, este un român atipic și a devenit un candidat atipic: singurul independent la alegerile europarlamentare I De mai bine de un deceniu, George Simion și-a pus întreaga viață și întregul efort în slujba idealului unirii Basarabiei cu România I Săptămâna trecută a devenit și singurul candidat din istoria postdecembristă care și-a vândut casa, singurul său bun material, primită de la părinți când a împlinit 19 ani, pentru a continua lupta pentru realizarea visului său I Povestea lui nu e deloc una despre politică, ci dimpotrivă I Într-o lume care ne învață „arta pretinderii drepturilor” și a „nerenunțării”, George Simion demonstrează că generația marilor români făuritori de țară a avut dreptate: niciun ideal măreț nu poate fi înfăptuit fără jertfă I Și da, un „politician” și un patriot adevărat nu trebuie să ceară, ci să dea. Tot ceea ce are I Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, în parteneriat cu GAZETA de Maramureș organizează marți, 19 martie, începând cu ora 13.00, lansarea cărții lui George Simion – „Blocați în labirint”.

Se spune că singura măsură veridică a crezului unui om este dată de efortul și jertfa depuse pe altarul acelui ideal. Pentru că iubim cu adevărat și credem deplin doar în lucrurile pentru care sacrificăm totul. De aceea, nu încape nicio îndoială că George Simion e un român absolut. De mai bine de un deceniu și-a pus la propriu la bătaie, tot ceea ce are: timpul, efortul, integritatea fizică și bunurile perso­nale pentru idealul său: unirea Basarabiei cu România. Povestea sa seamănă cu a unui Don Quijote modern, a unui om care, în ciuda tuturor obstacolelor și greutăților nu se oprește niciodată și, mai ales, nu renunță niciodată la visul de a vedea România reîntregită.

Într-o lume care ne învață să excludem din viața noastră toate lucrurile care cer sacrificii și care ne complică existența, George Simion e un personaj atipic și, în același timp, un model de patriotism. În timp ce, conform sondajelor, pentru cei mai mulți din români, Basarabia e o complicație inutilă și un vecin ca oricare altul, pentru el, e o parte din sufletul lui. Pentru că el știe ceea ce noi uităm părea des: nu poți renunța la țara și identitatea ta, așa cum nu renunți la un membru al familiei tale doar pentru că e prea complicat sau prea greu să-l ai în familie.
Recent, George Simion a șocat România printr-un anunț inedit:
„Prieteni, urmează un mesaj lung căruia vreau să îi dați SHARE cu
titlul: CINE CUMPĂRĂ UN APAR­TAMENT.
Vând apartament în București (zona Titan, peste drum de ParkLake - strada Liviu Rebreanu 7 - bloc din 1966), cu 2 camere, decomandat, etaj 7/10, complet mobilat și utilat, liber, gresie, faianță în baie, izolație exterioară, centrală, AC, termo­pane, ușă metalică, suprafața totală 51,30 mp. Preț 60.000 Euro.
Am nevoie de bani în următoarele zile/săptămâni.
Prietenii mei, care iubesc România, știu că de peste o lună mi-am anun­țat candidatura pentru alegerile europarlamentare din 26 mai ca IN­DEPENDENT. Mă așteptam la piedici, dar nici chiar așa. Televi­ziunile nu relatează despre campania noastră, iar pragul de 100 mii de semnături e unul de-a dreptul nău­citor.
Mi-am pus la bătaie tot ce am avut până acum și oameni de-a dreptul minunați mi-au sărit în ajutor. Nu va fi însă de ajuns așa că îmi pun la vânzare singura bogăție materială pe care o am: apartamentul pe care mi l-au cumpărat părinții când aveam 19 ani.
Știu că mă veți sfătui altfel, dar VĂ ROG MULT nu o faceți, nu de sfaturi am nevoie acuma. Eu când intru într-o bătălie o duc până la capăt așa că nu mă poate convinge nimeni de alte posibile căi. Am promis că mă bat pentru cauza noastră, să o duc în Parlamentul European, alături de celelalte cauze românești care nu au o voce în spațiul public, și mă voi ține de cuvânt.
Ajutați cu un share ca să vând apartamentul cât mai repede, să putem să ne punem corturi și noi peste tot, să fim prezenți în media și să AVEM O ȘANSĂ!”.

Între timp, a semnat deja contractul de vânzare-cumpărare și a mai făcut un pas pentru lupta aceasta - apa­rent imposibilă - în care s-a angrenat. Are de adunat 100.000 de semnături și „bate” România de la un capăt la altul într-un ritm ame­țitor. Fără partid, fără susținerea unor forțe oculte, dar înconjurat de câțiva tineri și oameni de bine care se miră încă, privindu-l, de unde are atâta energie, încredere și abne­gație? Răspunsul e simplu: din dragoste și dezamăgire. Dragostea de țară și dezamăgirea față de clasa politică și modul în care aceasta se raportează la ideea de țară. El a ales calea grea, dar onestă.

Născut la Focșani, crescut la Bucu­rești, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, apoi Facultatea de Administrație și Afaceri a Uni­versității din București și programul de masterat în Istoria Comunismului al Universității „Ale­xan­dru Ioan Cuza” din Iași.
Pu­tea să aleagă între diferite do­menii de activitate și, cu siguranță, ar fi avut o carieră strălucită. A ales însă cu sufletul: lupta pentru unirea României cu Republica Moldova.
Din 2006 până în 2011, când a înființat Platforma Unionistă Acțiu­nea 2012, a descoperit pe viu istoria care nu ni s-a predat la școală și realitățile prezente ale traumelor prin care a trecut neamul românesc. De-a lungul evenimentelor organizate i-a adunat lângă el pe cei cu convingeri similare și au lucrat cot la cot, mânați de sloganul „Unirea face puterea” și de adevărul istoric „Basarabia e România”.

Ce a însemnat activismul pentru unire: „Am muncit extrem de mult și cam de unii singuri în acești 7 ani de când existăm ca organizație. Am reușit, pe de o parte, să obținem multe victorii de etapă, cele mai recente fiind Declarațiile de Unire cu Țara venite din partea primăriilor din Basarabia (peste 180 de declarații votate în Consiliile Locale), manifestații stradale ample, lansarea unui post de televiziune prin cablu la Chișinău sau Decla­rația unanimă din Parlamentul României la împlinirea a 100 de ani de la Marea Unire. Să vă zic că am adus în anii aceștia 70.000 de oameni din Republica Moldova în România pentru a-și cunoaște țara și să putem distruge minciunile propagandei staliniste, potrivit căreia noi suntem dușmanii lor? Să vă mai spun că între 1 iulie și 1 septembrie 2018, zeci de persoane de toate vârstele, din România, Republica Moldova și diaspora au mers pe jos de la Alba Iulia la Chișinău, 1.300 de km, în Marșul Centenarului, pentru a purta mesajul necesității Reunirii prin toate locurile importante pentru Primul Război Mondial și Marea Unire? Regretabil este că nu am avut sprijin din partea autorităților statului, că din cele două state românești din prezent nu am putut motiva măcar unul să apere interesul neamului românesc. Am fost pe cont propriu, iar asta a însemnat eforturi enorme de energie și costuri pe linie de viață personală. Cel mai mult sperăm să ajungem la finalitate, să obținem victoria finală: dispariția graniței nedrepte de la Prut. Nu mai putem să ne conducem viețile după înțelegerile dintre Stalin și Hitler sau după lipsa de curaj sau viziune a politicienilor”.

Acum, la 33 de ani, după 12 ani de activism pentru Unire, și-a dat seama că pe calea activismului nu poate face mai mult, că unioniștii sunt „blocați în labirint” -  titlul cărții sale despre experiența acestor ani - și că singurul lucru care ar putea scoate mișcarea unionistă din încremenire ar fi ca vocea lor să fie auzită în Parlamentul European.
Așa a luat decizia de a candida independent la alegerile din mai: „E o bătălie în care s-au avântat toate partidele politice mari, s-au aruncat nume mari. Din păcate, noi nu am găsit corespondenți în actualele partide. Clasa politică ne-a deza­măgit.
În Anul Centenarului, aveam aș­tep­­tări mari, care nu s-au împlinit. Într-o formă sau alta, trebuia să continuăm lupta pentru cauza în care credem și pentru cauza unei Românii normale. Am decis să facem pasul către acest sistem electoral, care este destul de restrictiv. Am decis să candidez, ca independent, la Parlamentul European. O să fiu o voce a românilor la Bruxelles, nu a partidelor poli­tice. Sper să fie un punct de pornire, un punct în care să meargă lucrurile în România și altfel. Dar sunt foarte multe obstacole în calea unui independent să ajungă pe buletinul de vot, să fie cunoscut de către oameni. Cel mai restrictiv sistem electoral din toată Europa este în România. Unui independent îi trebuie 100.000 de semnături pentru a putea candida”, a explicat acesta, adăugând ulterior: „Pentru noi, este o provocare. Avem oameni care ne sprijină în fiecare județ al țării, în Republica Mo­l­dova și în diaspora. Spe­răm să strângem aceste semnături”.

George Simion – liderul interzis în ţara sa

Lupta pentru Reunire este una grea, fapt demonstrat nu doar o dată de liderul Mișcării Unioniste de pe ambele maluri ale Prutului. Considerat inadmisibil pe teritoriul Republicii Moldova și având 4 interdicții de intrare pe teritoriul acestui stat, George Simion nu a primit niciodată răspuns de ce nu poate să treacă liber frontiera către frații săi.
Considerat indezirabil pe teritoriul Republicii Moldova, iar motivele pentru cele 5 interdicții de intrare pe teritoriul acestui stat nu i-au fost comunicate niciodată. Era 16 decembrie 2014 când George Simion, liderul platformei unioniste Acțiunea 2012, a fost informat la vama Albița că are interdicție de a traversa Prutul. Liderul Unionist nu a primit nicio explicație din partea poliției de frontieră, decât că lucrurile se petrec altfel în Republica Moldova. Interdicția primită era valabilă până pe 20 decembrie 2014.
Un an mai târziu, pe 13 mai 2015, urma să fie expulzat din Republica Moldova. Simion a fost reținut în fața Liceului „Gheorghe Asachi” din Chişinău unde a fost condus de colaboratorii Serviciului de Informații și Securitate la sediul instituției, ulterior, escortat spre granița cu România. Atunci George Simion a primit o expulzare pe o perioadă de cinci ani, însă nu i s-au explicat motivele pentru care a devenit persona non grata în Republica Moldova. După o primă instanţă de judecată i s-a respins cererea de anulare a interdicţiei şi ca urmare a fost făcut un recurs la Curtea de Apel, dar examinarea acestui dosar a fost tergiversată. La 18 august 2015, Judecătoria Centru a reexa­minat de urgență dosarul lui Simion și a decis suspendarea deciziei, întrucât nu există motive pentru ca acesta să fie declarat persona non grata.
La mai puțin de 5 luni, după suspendarea deciziei judecătoriei privind expulzarea, pe 5 februarie, George Simion află că are din nou interdicţie de intrare pe teritoriul Republicii Moldova, aplicată pe 6 ianuarie 2016. În documentul primit era specificat faptul că este „inadmisibil în sistemul informatic”.
După o perioadă de 2 ani, în care liderul unionist a traversat liber frontiera moldo-română, totuşi numele său era verificat pe o listă cu persoane suspecte. Pe 28 august 2018, lui Simion i-a fost aplicată o nouă interdicție, atunci când mai mulți unioniști, participanți la Marșul Centenar, au rămas blocați în vamă.
În dimineața zilei de 31 august, George Simion a primit decizia privind refuzul de intrare în Repu­blica Moldova, prezentat de către Poliția de Frontieră, în care se precizează că acesta „este semnalat inadmisibil în sistemele informaționale automatizate naționale”. Chiar dacă în cazul cetățenilor români poliția de frontieră a explicat că au fost reținuți în vamă din cauza proble­melor de ordin tehnic în sistemul informațional, George Simion nu a primit un răspuns în acest sens. Li­derul a cerut intervenția Ministerului de Externe. Marșul Centenar s-a desfășurat fără liderul unionist, acestuia fiindu-i interzis accesul pe teritoriul Republicii Moldova.
George Simion revine în Republica Moldova pe 1 octombrie. 12 ore a durat șederea lui în cea de-a doua capitală românească. După o zi de Chișinău a fost expulzat și interzis 5 ani în Republica Moldova. Liderul unionist George Simion a fost reținut la miezul nopții de către angajații Biroului de Migrație și Azil de la Chișinău, agresat, urcat într-o mașină, escortat până la vamă și expulzat din Republica Moldova. Interdicția de intrare pe teritoriul Republicii Moldova i-a fost aplicată pe o perioadă de 5 ani. Prin decizia de a-l declara pe liderul unionist indezirabil pe teritoriul Republicii Moldova, autoritățile de la Chișinău încalcă dreptul fundamental al liberei circulații a cetățenilor europeni în Republica Moldova și oferă un gest de neprietenie României, care a sprijinit necondiționat Republica Moldova, pe toate căile posibile, diplomatic și economic.

În urma acestor cazuri nu putem vorbi de expulzarea unor persoane, ci despre expulzarea ideii de Unire de care se tem guvernanții din Republica Moldova.
 

„Stăteam blocat pe malul Prutului, la vama Republicii Moldova. Pe figura polițiștilor de frontieră puteam citi că nu le face plăcere să acționeze așa, dar erau niște bieți funcționari, care trebuiau să asculte de ordinele de sus. Iar de acolo venise ordinul să nu intru, sub nicio formă, în Republica Moldova. În stare de șoc, m-am așezat și am încercat să-mi dau seama ce se întâmplă: de ce se tem atât de tare conducătorii Republicii Moldova? Eu sunt un simplu om și această restricție nu avea logică defel. M-am simțit blocat într-un labirint, a cărui imagine de ansamblu nu o percepeam. Drepturile mele avea cine să mi le apere, dar, în fiecare zi, o mulțime de oameni ca și mine, doar născuți pe cealaltă parte a Prutului, erau supuși unor nedreptăți de tot felul, iar lor nu le sare nimeni în ajutor. Nu duceam arme și nici planuri de răsturnare a puterii nu am făcut vreodată. Dacă şi de forța cuvântului se tem, atunci sunt slabi. Iar labirintul, creat de ei, are totuși o soluție.”

George Simion, „Blocați în labirint”.