Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Dialoguri virtuale / Trebuie să ne certăm pentru toate?
Întrebare: Se pare că din punct de vedere teoretic problemele sunt clare. Atunci de ce atâta tevatură?
Răspuns: Întrucât dacă translatăm obiectivele menţionate în viaţa reală se observă că mai în toate cazurile se pot introduce amendamente. Să le luăm pe rând: Sustenabilitatea este contestată când încă nu se cunoaşte nici o cifră din bugetul propus. Se pleacă de la enunţul programului guvernamental care este etichetat ca unul „nerealist”, îndeosebi la capitolul venituri. Poate că aşa este, dar a fost vreun guvern care nu a trăit din împrumuturi? Însăşi ideea deficitului bugetar înseamnă acceptul împrumutului, mai ales atunci când împrumutul nu este orientat spre investiţii productive. (de ex.: problema infrastructurii de toate felurile). Să nu uităm că deocamdată scandalul porneşte de la bugetul anual. Atunci mai putem vorbi de bugetul multianual?
Î.: Se aminteşte ca obiectiv obligaţia guvernului de asigurare a implementării politicilor fiscal-bugetare?!
R.: Pentru a răspunde la această întrebare se impune să amintim câteva principii ce ar trebui să fie obligatorii. Primul ar fi principiul transparenței în ceea ce privește stabilirea obiectivelor fiscal-bugetare și derularea politicii fiscale și bugetare. Guvernul și autoritățile publice locale au obligația de a face publice și de a menține în dezbatere un interval de timp rezonabil toate informațiile necesare ce permit evaluarea modului de implementare a politicilor fiscale și bugetare, rezultatelor acestora și a stării finanțelor publice centrale și, respectiv, locale.
Şi aici se pot discuta multe aspecte. Privind transparenţa, se poate afirma că transparenţa este asigurată în sensul că hotărârile aduse se comunică, deci sunt „transparente”, însă procesul de aducere a hotărârilor, asupra efectelor în timp al acestora rămâne de discutat. Fiecare ministru din acest domeniu vine cu câte o surpriză şi cum schimbările de miniştri sunt un sport preferat, unii bănuiesc că ar fi un reflex a incoerenţei politicilor fiscale, crearea de speranţe deşarte.