Dialoguri virtuale / Economia planificată versus economie socialistă de piață (prima parte)

Întrebare: Sunt două sisteme economice: Sistemul non economic (barterul, marfă contra marfă)  și sistemul economic de schimb, cu cele două ramuri, cea planificată și cea neplanificată (economia de piață). Noi toate le-am trăit. Să începem cu economia planificată. Ce este ea și cum se manifestă?

Răspuns:  Economia planificată (socialistă/ comunistă) este o economie în care deciziile se adoptă de aparatul de stat prin intermediul unui plan care stabilește obiectivele de producție pentru o perioadă de un an (plan anual) sau de mai mulți ani (plan cincinal). Pe lângă obiectivele de producție, planurile stabilesc, de asemenea, mărimea celorlalte variabile economice importante: prețuri, salarii, repartizarea venitului național pentru consum și acumulare (investiții) etc.

Î.: Pe ce se bazează acest sistem economic?

R.: Acest mod de organizare a activității economice se bazează pe proprietatea de stat sau colectivă (cooperatistă) asupra mijloacelor de producție. Conform ideologiei comuniste, sistemul economic respectiv este guvernat de „legea dezvoltării planice proporționale”, care face ca planul să reflecte mai bine decât piața corelațiile necesare pentru asigurarea echilibrului dintre aspirațiile societății și posibilitățile de consum.

Î.: Care erau în România instituțiile chemate să aplice și să gestioneze acest sistem?

R.: În calitatea sa de agent conștient al acestei legi „obiective”, organul de planificare (în România: Comitetul de Stat al Planificării, CSP) decide ce bunuri se produc, cum și pentru cine. Deciziile economice cele mai importante se iau, de fapt, la vârful piramidei politico-administrative (secretarul general al partidului comunist, comitetul politic executiv, guvern etc.), care stabilesc coordonatele esențiale ale planului. Orientările respective („prețioasele indicații”) sunt transpuse apoi tehnic în planuri anuale sau cincinale sub formă de obiective privind producția, investițiile, nivelul de trai etc. Ca urmare, din punct de vedere tehnic, planul cuprinde mai multe secțiuni (producție, aprovizionare, desfacere, forță de muncă, financiar, comerț exterior etc.), bazate pe diverse genuri de norme (de consum, de muncă) și corelate între ele cu ajutorul unui sistem de balanțe (balanța capacităților de producție, balanțele materiale, balanța forței de muncă, bugetul de stat etc.) și al unei serii de calcule tehnico-economice.