Dialoguri virtuale / Declinul multilateralismului instituțional și tentația războiului „salvator” (a cincea parte)

Întrebare: Deși era evident pericolul de la granița Israelului, nu s-au luat măsuri pregătitoare?

Răspuns: Luând în calcul riposta teribilă pe care urma să o dea unui asemenea atac terorist, Tel Aviv considera că totuși liderii Hamas sunt destul de raționali și nu vor risca într-o asemenea măsură. Deși cu siguranță serviciile de intelligence au avertizat asupra concentrării unor efective de combatanți la graniță, sub pretextul unor exerciții, decidentul (Netanyahu și cercul său de putere) nu a luat în considerare avertismentele, atâtea câte au fost. La fel ca și în 1973, Israelul a fost surprins de un atac masiv, venit din exterior. Se împlineau 50 de ani de la războiul de Yom Kippur, iar Hamas a valorificat simbolismul momentului.  Evident, ca și în cazul Hezbollah, gruparea radicală e susținută de Iran cu armament, consilieri și alte resurse, iar Turcia îi oferă sprijin politico-diplomatic, spre a se opune Israelului. Ceea ce trebuie spus e că liderii Hamas (și probabil ai Iranului, pentru că e greu de crezut să nu fi fost informați decidenții iranieni despre planul Hamas) au fost raționali totuși. Atacul lor, deși a dus la moartea a peste 30.000 de palestinieni și distrugerea colosală a Gazei, a permis izolarea internațională a Israelului, anularea șanselor de a avea un acord politic între Arabia Saudită și Israel (dorit de SUA mai ales), a pus Iranul în poziția de purtător de steag al campaniei anti-israeliene. De asemenea, constatăm asumarea de către Sudul global a unei atitudini ostile Israelului. În plus, Rusia și China și-au manifestat sprijinul pentru Hamas, în ciuda relațiilor destul de bune pe care le au cu Israelul. Sacrificându-și propriii civili și infrastructurile, Hamas a pus Israelul în postura de a se apăra folosind un nivel de violență extremă. Desigur, dacă în final Hamas va fi eradicat, așa cum sper, atunci acțiunea din octombrie 2023 va fi considerată irațională de istorici. Momentan lucrurile nu merg cu certitudine în această direcție.

Î.: Putem vorbi despre declinul organizațiilor internaționale?

R.: Știm că un rol important în menținerea păcii și evitarea recursului la forță în relațiile interstatale îl au organizațiile internaționale.  Apărute în secolul al-XIX-lea și ulterior dezvoltându-se mai ales după primul Război Mondial, aceste entități au rolul de a permite statelor să discute, să coopereze pe baze permanente, să își identifice interesele comune, limitând agresivitatea inerentă uneori interpretării trecutului istoric și anarhiei sistemice. Dacă Liga Națiunilor a eșuat în a menține pacea la nivel global, ONU părea că performează mai bine, cu toate că al său Consiliu de Securitate, organul decizional suprem în caz de conflict militar, a fost blocat în cea mai mare parte a epocii Războiului Rece. După finalul acestuia, în anii 90 se părea că ONU își recapătă rolul de pacificator, iar multilateralismul dădea semne de resuscitare.