Dialoguri virtuale. Chiar merită să înveți? (V)

Întrebare: Există o relație între abordarea clasică a teoriei investiției și capitalul uman?
Răspuns: În general, investiția este o operațiune financiară realizată de un agent economic pentru achizițio­narea de mijloace de producție. În cazul particular al capitalului uman, individul face o serie de cheltuieli pentru creșterea potențialului său productiv, a productivității sale vii­toare și, deci, a salariului său. Cu alte cuvinte, salariul este remu­ne­rația pentru investiția în educație, adică randamentul capitalului uman. Analiza lui Becker presupune că agenții economici care investesc în capital uman se comportă rațional. Într-adevăr, orice investiție implică o alegere și, deci, generează ceea ce se numește „costul renunțării” (oppor­tunity cost). Decizia de a investi sau nu în capital uman rezultă dintr-un calcul cost/beneficiu al agentului economic, presupunând că acesta dispune de toate informațiile necesare și că face anticipații corecte. Cu alte cuvinte, agentul economic se comportă, inclusiv în domeniul edu­cației, ca un adevărat homo œconomicus.

Î.: Deci vorba românului : „Ai carte, ai parte” este acoperită și științific?
R.: Majoritatea studiilor empirice cu privire la capitalul uman se înscriu în direcția de cercetare deschisă de Becker. Ele arată că există o strânsă corelație între statutul socioecono­mic al părinților și nivelul școlar atins de copiii lor. Efectele directe ale nivelului veni­tului familiei asupra deciziei de a continua studiile este totuși redus comparativ cu efec­tele altor factori, mai greu de cuantificat, cum ar fi calitatea instituțiilor școlare sau exem­plul părinților.

Î.: Care este raportul dintre pregă­tirea generală și cea de specialitate?
R.: O contribuție importantă a lui Becker este distincția pe care el o face între pregătirea generală (ge­neral human capital) și pregătirea de specialitate (firm-specific capital). Pregătirea generală, realizată în sistemul de învățământ public, deter­mi­nă nivelul productivității in­di­vizilor în toate întreprinderile în care aceștia vor lucra, deoarece este strâns legată de persoana fiecărui lucrător, iar acesta o poate valorifica pe întreaga piață a muncii – internă sau inter­națională.