Dialoguri virtuale. Chiar merită să înveți? (IV)

Întrebare: Cum își justifică Schultz această abordare?
Răspuns: Explicația rezidă în faptul că este foarte dificilă, dacă nu im­posibilă, separarea cheltuielilor de consum, al căror scop este satisfa­cerea nevoilor indivizilor, pe de o parte, de cheltuielile ce pot fi consi­derate de investiții în capital uman, în sensul că augmentează volumul și calitatea acestuia, pe de altă parte. Ca urmare, Schultz propune o moda­litate de măsurare a capitalului uman care ține seama de variabilele de natură să îmbunătățească acele însu­șiri ale indivizilor ce sunt susceptibile să ducă la creșterea salariilor obținute pe piața muncii: 1) infrastructura și serviciile de sănătate, care influențează speranța de viață și vitalitatea indivizilor; 2) pregătirea profesională (inclusiv ucenicia la locul de muncă), organizată de întreprinderi; 3) sistemul de învățământ (de la școlile elementare, la uni­versități); 4) programele de studii și de formare pentru adulți organizate în afara întreprinderilor; 5) migrația indivizilor și a familiilor în scopul găsirii de locuri de muncă. Conclu­zia lui Schultz este că această resursă rară, care este capitalul uman, trebuie dezvoltată prin mij­loace adecvate. Veritabil precursor, el a înțeles că, în secolul XX, factorii esențiali de care depinde dezvoltarea econo­mică sunt educația și sănătatea.

Î.: Care sunt personalitățile care au dezvoltat această teorie?
R.: O contribuție importantă la dezvoltarea teoriei capitalului uman a avut, de asemenea, economistul ame­rican G. Becker. Acesta a fost unul dintre primii economiști care a analizat comportamentele umane studiate tradițional de sociologie, cum ar fi, de exemplu, educația și pregătirea profesională, discrimi­narea rasială, organizarea familială, infracționalitatea, comportamentele deviante etc. El demonstrează că sănătatea și cunoștințele acumulate de un om sunt investiții la fel ca oricare altele. Becker se ocupă, însă, în principal de educație și de produ­cerea de cunoștințe noi, deoarece aceste două domenii ale vieții sociale au cel mai mare impact asupra creșterii economice. După părerea sa, capitalul uman este un activ, în sensul financiar-contabil al termenului, adică un element de patrimoniu, un stoc susceptibil să aducă un anumit venit. Ca urmare, capitalul uman este o formă particulară a capitalului. Mai precis, capitalul uman este un stoc de cunoștințe și de experiențe acumulate de deținătorul său în timpul vieții prin investițiile pe care le face în educația și pregătirea sa.