Dialoguri virtuale / Avem aleşi noi. Avem probleme vechi

Întrebare: A sosit anul 2013. Ca orice început de an nou, vine cu speranţe pentru tot românul. Care este prioritatea numărul unu a noului guvern?

Răspuns: Desigur, prioritatea absolută este adoptarea bugetului pentru anul 2013

Î.: Care este motivul acestei priorităţi?

R.: În paginile sale se ascund toate aşteptările cetăţenilor, ale mediului de afaceri intern, dar şi ale celui extern.

Î.: Ce se întâmplă, întrucât bugetul pentru 2013 trebuia adoptat până la finele anului 2012?

R.: Nimic, întrucât legislaţia permite să se efectueze cheltuieli lunare, până la adoptarea noului buget, sume reprezentând 1/12 din cheltuielile aprobate pentru anul care s-a încheiat.

Î.: Pentru acest an există aşteptări ca de exemplu: mărirea salariilor bugetarilor sau indexarea pensiilor cu rata inflaţiei. În cazul în care bugetul este adoptat de către Parlamentul României abia la finele lunii ianuarie sau la o altă dată, anumite drepturi, care trebuiau să fie primite începând de la 1 ianuarie 2013, nu vor fi pierdute?

R.: Nu se pierd, urmând să fie primite după aprobarea bugetului. Intervine însă o necunoscută, la acest moment, dacă într-adevăr bugetul va cuprinde sau nu sumele aferente aşteptărilor multora.

Î.: De ce atâtea necunoscute?

R.: Întrucât bugetul se construieşte pe o seamă de circumstanţe care se estimează şi nu sunt stăpânibile.

Î.: Care sunt acestea ?

R.: Amintesc doar trei: Conjunctura economică mondială, situaţia euro-ului şi situaţia meteorologică din primăvara, vara şi toamna viitoare.

În construcţia bugetului pe acest an se estimează o creştere economică internă, între 0,2 până la 2%, pe o vară normală sub aspect termic şi pluviometric, pe o stabilizare relativă a euro-ului ( ceea ce implică măcar menţinerea situaţiei din multe ţări din Uniunea Europeană ).

Cheltuielile sunt uşor de stabilit (de exemplu: măriri de salarii sau indexarea pensiilor), însă ţările din U.E., printre care şi România, s-au angajat la respectarea unui deficit bugetar, care trebuie să fie sub 3%, ceea ce înseamnă un efort deosebit, o stăpânire a cheltuielilor, întrucât nu întotdeauna banii mulţi destinaţi consumului reprezintă cheia unui trai bun, privit în perspectiva problemelor.

Î.: Vorbim în continuare de condiţionalităţi. Când scăpăm de ele?

R.: Niciodată. Sistemele economice au legităţi informale. Cei care le încalcă plătesc mai repede sau mai târziu. Foarte multe ţări o duc bine prin datoriile pe care le-au contractat în perioade anterioară. Şi noi suntem îndatoraţi, însă nu o ducem bine. Cei care ne-au împrumutat ne pun condiţii. Ei vor să fie siguri că vor primi înapoi banii pe care i-au dat. În această conjunctură este şi România. Anul 2013 este anul unui vârf de sarcină privind restituirea împrumutului de la F.M.I şi alte două instituţii financiar bancare, reprezentând 5 miliarde de euro. Parte din această sumă trebuie să fie prinsă şi în bugetul pe acest an.