DEZASTRU! Calamitatea numită gestionarea inundaţiilor

În caz de calamităţi, numai Dumnezeu ne poate scăpa. Un raport al Curţii de Conturi demonstrează că autorităţile sunt nepregătite în caz de calamităţi: utilaje stricate, milioane de euro date degeaba şi oameni care riscă să-şi piardă viaţa pentru că nu există suficient personal de intervenţie la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. În schimb, calamităţile au devenit o afacere profitabilă pentru „băieţii deştepţi”. Urmează o poveste tipic românească despre iresponsabilitatea şi dezinteresul celor care ne conduc.

Autorităţile române n-au învăţat nimic din dezastrul inundaţiilor care au lovit ţara în ultimii ani. Desigur, în materie de prevenţie şi înlăturare a efectelor devastatoare. Pentru că, în schimb, au învăţat cum să transforme calamităţile într-o afacere profitabilă pentru unii, dar aproape inutilă pentru români. Nici în caz de cutremur, nici în caz de inundaţii - Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) nu are personal suficient şi nici cu ce să acţioneze. Concluziile unui raport al Curţii de Conturi privind „Eficienţa şi eficacitatea programelor şi măsurilor întreprinse atât în scopul de a preveni, cât şi de a înlătura efectele inundaţiilor pe teritoriul României” sunt sumbre: autorităţile reacţionează greu în faţa puhoaielor, nu au dotările necesare ca să facă faţă unor astfel de evenimente, iar comunicarea dintre cei de la Bucureşti şi autorităţile locale este haotică.

În perioada 2005 – 2013, România s-a confruntat aproape anual cu inundaţii, acestea având cea mai mare frecvenţă dintre toate dezastrele naturale. Iar Maramureşul, din păcate, s-a aflat pe podiumul clasamentului. Ce se întâmplă după inundaţii? Teoretic, lucrurile sunt simple. În urma producerii inundaţiilor, comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă întocmesc Rapoarte de sinteză care se transmit Comitetului Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă (din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor) şi Ministerului Administraţiei şi Internelor (atât la I.G.S.U., cât şi la D.G.R.I.P.).

Rapoartele de sinteză se întocmesc în baza evaluării finale, efectuate la nivelul comitetelor locale de comisii numite de primari, validate de către comisiile de specialitate pe domenii (construcţii civile / industriale / hidrotehnice, agricole, drumuri, reţele electrice, telefonice, edilitar-gospodăreşti etc.), numite de prefecţi. Din aceste comisii fac parte şi reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale „Apele Române” (Sisteme de Gospodărire a Apelor sau Sisteme hidrotehnice) care au responsabilitatea evaluării pagubelor produse la construcţiile hidrotehnice.

Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în baza datelor transmise de la nivelul comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, întocmeşte anual un raport privind efectele fenomenelor hidrometeorologice periculoase, produse în anul…., măsuri întreprinse şi măsuri necesare pentru diminuarea sau evitarea pagubelor în perspectivă, raportul fiind aprobat de Ministru sau Ministru delegat în calitate de Preşedinte al Comitetului Ministerial pentru Situaţii de Urgenţă. În practică, lucrurile stau cu totul altfel.

Potrivit raportului, investiţiile finanţate din surse proprii ale A.N. „Apele Române” în perioada 2009 – 2011 au înregistrat un grad scăzut de realizare, situat mult sub nivelul programat, „respectiv sub 50%, deşi valoarea investiţiilor finanţate din surse proprii aprobată prin programul de investiţii a crescut de la an la an”.

Costurile de reconstrucţie pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor produse pe teritoriul României în perioada 2005 - 2013 au fost stabilite diferit de autorităţile administraţiei publice centrale care au raportat aceste pagube, respectiv Ministerul Mediului şi Pădurilor/Administraţia Naţională „Apele Române” sau Ministerul Administraţiei şi Internelor/ Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în calitatea acestora de componente ale Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

Astfel, în anul 2005, când inundaţiile au afectat tot cuprinsul ţării, s-a înregistrat valoarea maximă a pagubelor de 5.975.201,53 mii lei (conform datelor de la nivelul M.A.I. şi M.M.P.), fiind urmate de cele din anul 2010 când acestea au fost în valoare de 3.763.151,64 mii lei (conform datelor de la nivelul M.A.I.) şi de cele din anul 2008, când au înregistrat valoarea de 2.128.942,88 mii lei (conform datelor de la nivelul M.M.P.), respectiv 1.600.692,50 mii lei (conform datelor M.A.I.).

Sumele alocate de Guvern pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor produse în perioada 2005 - 2013 (din Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, în sumă totală de 752.451 mii lei şi din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, în sumă de 84.799 mii lei), reprezintă o resursă financiară în completarea fondurilor proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale şi nu au acoperit în totalitate necesităţile autorităţilor administraţiei publice locale pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor.

Haosul e explicabil prin multe cauze, principala cauză fiind lipsa unei umbrele care să gestioneze inundaţiile: „Până în anul 2014 nu a existat o structură care să integreze, în fapt, activitatea tuturor instituţiilor statului participante la SNMSU şi care să asigure coordonarea şi conducerea unitară a intervenţiilor pe timpul situaţiilor de urgenţă, această lacună a sistemului fiind înlăturată prin dispoziţiile O.U.G. nr. 1 din 2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, în baza căreia a fost înfiinţat Comitetul Naţional pentru Intemperii şi Calamităţi”.

Tot din cauza banilor, IGSU nu are nici dotările, nici personal suficient pentru a interveni. În raport se arată clar că: „Din analiza efectuată asupra înzestrării cu mijloacele tehnice a I.G.S.U. şi a unităţilor teritoriale destinate gestionării situaţiilor de urgenţă, au rezultat următoarele:

- nivelul de dotare cu mijloace tehnice pentru intervenţie este insuficient, iar gradul de uzură fizică şi morală al acestora este avansat, fapt ce a condus, în unele cazuri, la imposibilitatea asigurării unor reacţii foarte rapide şi adecvate în scopul gestionării cu maximă eficienţă a situaţiilor de urgenţă;

- la finele anului 2011, gradul mediu de dotare cu mijloace de intervenţie, mijloace de resortul comunicaţiilor şi informaticii, echipamente de protecţie, la nivelul I.G.S.U. şi al unităţilor subordonate s-a situat la numai 51,5% din necesar, ca o consecinţă a finanţării insuficiente de la bugetul de stat; de asemenea, mijloacele tehnice al căror grad de înzestrare este de peste 80% au în majoritate o vechime ce depăşeşte 10 ani, cu excepţia ambulanţelor;

- în perioada 2009 – 2013, nivelul creditelor bugetare alocate pentru reparaţii şi piese de schimb la autospeciale s-a situat mult sub necesar. Astfel, în perioada 2009 – 2011, resursele financiare asigurate cu această destinaţie s-au situat în intervalul cuprins între 7,5% şi 14,30%; în anul 2012 s-a înregistrat nivelul maxim al fondurilor aprobate cu această destinaţie, de 17,82% faţă de necesar, iar în anul 2013, numai 8,15%;

- în perioada 2007 – 2013 s-a înregistrat un grad foarte redus de înzestrare cu mijloace tehnice de intervenţie, mijloace de comunicaţii şi informatică ca urmare a faptului că în interiorul perioadei analizate, sumele alocate din bugetul de stat cu această destinaţie au scăzut în mod constant, de la 16.127 mii lei în anul 2007, la 11.923 mii lei în anul 2011; în restul intervalului, sumele alocate au avut valori nesemnificative; mai mult, în anul 2010 nu au fost alocate fonduri pentru înzestrare;

- în ceea ce priveşte dotarea I.G.S.U. cu echipament de intervenţie specific situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii s-a constatat că nu există prevedere de dotare cu echipament de intervenţie adaptată strict la specificul inundaţiilor, astfel că se impune modificarea Normei de înzestrare pentru asigurarea cu pelerine şi costum de protecţie contra apei.

- Utilizarea unor mijloace de intervenţie uzate fizic şi moral generează consum de resurse suplimentare, nefiind respectate principiile economicităţii şi eficacităţii. Menţinerea în exploatare a unor mijloace tehnice uzate fizic şi moral generează majorări ale costurilor cu întreţinerea şi repararea acestora, determinate şi de oferta redusă pe piaţă a pieselor de schimb specifice, precum şi de lipsa de interes a agenţilor economici în prestarea de servicii de acest tip”.

De asemenea, efectivele IGSU au fost reduse, în perioada 2009 – 2011, cu 14.209 posturi, respectiv cu 33,31%; în acest context, Curtea de Conturi atrage atenţia că: „există riscul ca prin încărcarea excesivă a personalului care execută intervenţii, să nu fie asigurat un răspuns prompt şi eficient în situaţii de urgenţă”.

Tot teoretic, nefiind fonduri, o soluţie salvatoare ar fi fost fondurile europene. Dar, şi aici există un mare „dar”. La sfârşitul anului 2013, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă era implicat în desfăşurarea a 15 programe de dezvoltare instituţională cu finanţare externă, integrală sau parţială, aflate în diferite faze şi etape de derulare.

Din analiza proiectelor cu impact în reducerea efectelor negative produse de inundaţii, derulate la nivelul inspectoratelor judeţene pentru situaţii de urgenţă, au rezultat situaţii de nerespectare a calendarului de implementare a activităţilor care au condus la întârzieri în pregătirea şi derularea procedurilor de achiziţie, respectiv la un grad redus de realizare a obiectivelor şi a indicatorilor aprobaţi în proiecte.

Vreţi exemple? Vă dăm: Implementarea Sistemului de Management Informaţional pentru Situaţii de Urgenţă la nivel naţional, regional şi local.

În scopul creşterii calităţii în managementul situaţiilor de urgenţă, reducerii riscurilor în cazul producerii calamităţilor naturale şi pentru pregătirea populaţiei pentru situaţii de urgenţă, Guvernul României a contractat, în anul 2004, împrumutul nr. 4736 RO de la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.) pentru realizarea şi implementarea Sistemului Informaţional de Management pentru Situaţii de Urgenţă (S.M.I.S.U.), sistem informatic integrat. Numai că, acest sistem (S.M.I.S.U.) nu este operaţional nici în prezent, din cauza întârzierilor înregistrate în derularea Proiectului, deşi finanţarea acestuia a fost asigurată, iar implementarea a început încă din anul 2008, astfel că nu se asigură utilizarea cu eficienţă a fondurilor publice.

În prezent, pentru finalizarea Proiectului mai sunt de derulat următoarele etape: acceptanţa operaţională finală, acceptanţa finală, predarea „la cheie” şi intrarea în producţie a întregului sistem integrat.

În concluzie, este o poveste tipic românească despre iresponsabilitatea şi dezinteresul celor care ne conduc.

Gestionarea de către I.G.S.U. a inundaţiilor

Gestionarea situaţiilor de urgenţă determinate de inundaţiile produse în perioada 2005 – 2013 de către I.G.S.U. a condus la identificarea unor puncte slabe, după cum urmează:

- reacţii greoaie ale mecanismului de culegere, prelucrare şi raportare a datelor de la toate nivelurile, referitoare la evenimentele generate de inundaţii, fapt ce a determinat necunoaşterea situaţiei reale în timp operativ;

- insuficienţa mijloacelor de intervenţie specifice tipurilor de risc, la nivelul fiecărui inspectorat pentru situaţii de urgenţă judeţean (bărci, motopompe, grupuri electrogene, echipamente de protecţie a personalului şi mijloace genistice specifice) a condus la reacţii întârziate, cauzate de timpul necesar deplasării utilajelor existente dintr-o zonă în alta;

- disfuncţii în cooperarea şi comunicarea dintre structurile implicate în managementul şi gestionarea situaţiilor de urgenţă;

- sistemul de răspuns la nivel local (serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă) este insuficient dezvoltat şi dotat necorespunzător cu mijloace de intervenţie.

- În vederea eficientizării acţiunilor de intervenţie se impune ca I.G.S.U. să acţioneze în continuare, atât pentru îmbunătăţirea nivelului dotărilor, cât şi a cadrului de reglementare şi procedural care să contribuie la creşterea performanţei.