Despre regionalizare, prin 2025

Recent, ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a declarat în spațiul public că nu este momentul cel mai potrivit pentru regionalizare. Tema reorganizării administrativ-teritoriale este reluată de ministrul udemerist într-un moment în care nu se discuta despre subiect. Cel puțin la vedere. De această dată, avem o opinie a unui oficial al statului. Chiar dacă e o părere personală, are importanță modul în care, probabil, se discută pe acest subiect. Se știe că udemeriștii susțin o regionalizare în care așa-zisul „ținut al secuilor” să fie o regiune. De aceea afirmațiile lui Cseke Attila sunt interesante. O dată că acum nu este momentul pentru aceste discuții, apoi, pentru că avansează o dată probabilă pentru reluarea subiectului.

Iată ce spune ministrul Dezvoltării. „Din punctul de vedere al momentului, nu cred că este potrivit. Nu numai pentru că anul viitor avem patru alegeri, dar contextul geopolitic, războiul de lângă noi...eu cred că un asemenea subiect trebuie dezbătut. Nu spun că nu avem liniște în țară, dar acest subiect sau reorganizarea administrativ- teritorială - că sunt oarecum legate - aduce anumite frământări în societate, ca să nu spun altceva. Fiecare își urmărește scopul, are argumente pentru a fi centru de comună, oraș, să absoarbă altă comună. Cât de cât sunt documentat. Și în 1968 au fost convulsii, deși era alt regim. Acest lucru trebuie făcut într-o perioadă de acalmie. Cel mai apropiat moment pentru asta ar fi 2025. Și, în primul rând, trebuie modificată Constituţia”, a spus Attila.
Chiar dacă  este război și toate crizele posibile ne-au „invadat”, subiectul reorganizării adminstrativ - te­ritoriale a fost abordat de mai mulți actori ai vieții publice, mai ales politice. Primarul Emil Boc aduce în discuție acest subiect periodic. Chiar recent a venit cu propuneri în privința realizării de zone metropolitane, ca prim pas spre o regionalizare cu succes.
Și dacă nu este Emil Boc, apare Camera de Comerț și Industrie (CCI) a României. Recent, CCI a reluat subiectul și a venit cu ideea unei reforme administrativ-teritoriale ce va reduce numărul jude­țelor la 15. Semn că sunt multe interese în ceea ce privește regionalizarea.

Reorganizarea teritorială totală a României, prin reducerea numărului de județe la 15, reprezintă o prioritate pentru diminuarea cheltuielilor bugetare, au menționat reprezentanții Camerei de Comerț şi Industrie a României spre sfârșitul anului trecut. Reorganizarea ar trebui să se realizeze pe modelul structurării Curților de Apel, care sunt în număr de 15, respectiv la București, Craiova, Timișoara, Oradea, Cluj, Suceava, Iași, Ga­lați, Constanța, Ploiești, Pitești, Alba-Iulia, Târgu Mureș, Bacău, Brașov. Se poate prelua acest model şi în cazul județelor, mai ales că în Constituția României nu se vorbește de un anumit număr de județe, au transmis reprezentanții CCI. Această teorie cu reorganizarea pe modelul Curților de Apel seamănă cu propunerea lui Emil Boc, care susține o reorganizare pe structura Agențiilor de Dezvoltare, adică opt regiuni. Și una și alta păcătuiesc prin faptul că au în spate interese de grup ale unor politicieni. Dacă se vorbește cu specialiști, de fiecare dată când subiectul apare în spațiul public, este creionată o altă soluție cu privire la necesara reorganizare.
Reducerea cheltuielilor de func­ționare a statului a devenit o necesitate care poate și trebuie realizată printr-un set de reforme structurale profunde precum:
- Reducerea numărului de ministere la 15-16, la fel cum este în Franța şi Germania;
- Desființarea agențiilor şi in­sti­tuțiilor care nu sunt neapărat necesare, atribuțiile lor putând fi preluate de alte instituții, simultan cu o descentralizare reală;
- În administrația locală, păstrarea acelor primării care servesc peste 5000 - 8000 de ce­tățeni şi comasarea celorlalte;
– Înlocuirea instituțiilor care servesc acum cetățenii prin numeroși funcționari, cu apli­cații informatice care funcțio­nează nonstop, online.

Așadar, una dintre soluțiile pentru reducerea cheltuielilor bugetare este reorganizarea teritorială totală a țării, prin reducerea numărului de județe. România este singura țară din Uniunea Europeană care nu a făcut reforma administrativ-teritorială. Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Or, acest centralism este o frână a dezvoltării economice.
Prin regionalizare, s-ar desființa foarte multe structuri inutile, populate cu tot felul de nepotisme. Chiar și la atragerea de fonduri europene au existat sincope, deoarece România nu a fost în stare să facă o reformă administrativ- teritorială compatibilă cu structurile europene. Din această cauză, dife­rențele economice dintre județe sunt imense, iar birocrația omoară multe proiecte în fașă, deși dispune de un aparat administrativ supradimensionat, dar fără ca acesta să facă nimic.

În prezent, multe dintre județe sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie în sfârșit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal, așa cum o avem acum, cu ADR-uri ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative func­ționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles, să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.

Există două căi de a face regionalizarea. Prima este prin revizuirea Constituției și introducerea categoriei administrative de „regiune” în legea fundamentală. A doua cale este mai simplă și se poate face fără modificarea Constituției, printr-o lege organică în care să fie prevăzută comasarea mai multor județe în structuri administrative mai mari. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea în 1999, prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu județele de la noi).