Despre apariția elitelor intelectuale în Transilvania - cazul Comunei Groși

Prof. Gavril ARDUSĂTAN

Știm prea bine că istoria românilor este plină de tragism, având în vedere că aproape două milenii am fost sfâșiați ca popor între imperii care-și disputau teritorialitatea și interesele economice, politice, mili­tare și religioase pe seama noastră, la fel ca și în cazul tuturor națiunilor mai mici. Istoriografia ne dovedește cu claritate faptul că modernitatea apărută în Occident în secolul al XVIII-lea se extinde treptat spre răsărit, făcând posibilă apariţia națiunilor moderne din Europa centrală și de est, cu preponderență în secolul al XIX-lea.
Se poate documenta cu ușurință faptul că Revoluțiile de la 1848-1849 au reprezentat focul în care s-au călit inițial națiunile care conștientizau nevoia de autodeterminare şi  inde­pendență. Cazul Transilvaniei este unul extrem de interesant, având în vedere că Revoluția de la 1848-1849 nu a fost una congruentă a națiunilor transilvane – români, maghiari, germani – putând considera, fără teama de a greși prea mult, că toate acestea au pierdut în efortul lor de a urmări îndeplinirea idealurilor, status-quo-ul menținându-se în mare parte intact. Astfel spus, asuprirea ro­mâ­nilor continuă încă vreo trei generații.

Ceea ce s-a realizat totuși cu această ocazie este faptul că națiunea ro­mână din Transilvania a conștien­tizat în mai mare măsură importanța elitelor care să pună în aplicare planuri politice, administrative, cultu­rale și religioase de îndeplinire a dezideratelor de libertate și autodeterminare. În sfârșit, explicarea contextului istoric ne-ar lua foarte mult din spațiul publicaţiei de față…

Cartea lui Cornel Sigmirean, „Istoria formării intelectualității românești din Transilvania și Banat în Epoca Modernă”, apărută la Presa Uni­versitară Clujană în anul 2000, scoate în evidență un întreg context istoric al secolelor XVIII-XIX în Transilvania, iar în urma unei cercetări exhaustive de arhivă, autorul îi enumeră pe toți românii care au făcut studii superioare în Transilvania până la momentul Marii Uniri de la 1918, în număr total de 7778, din care 6562 au făcut o facultate, 1216 mai multe facultăți, 1418 au susținut cel puțin un doctorat, în cadrul a peste 78 de universități sau academii din Transilvania, Ungaria, Austria, Germania sau alte uni­versități din Europa. Surpriza noastră o reprezintă faptul că, între aceștia, câțiva, în număr de 5, erau români, cetățeni ai Comunei Groși.
Găsim astfel, pe următorii:
1. LUPAN VASILE (în acte Lupan Vazul), de confesiune greco-cato­lică, născut la 23.06.1890 în localitatea Groși, fiul lui Pavel (Pal) Lupan de profesie învățător, a urmat Gimnaziul superior romano-catolic din Oradea, obţinând bursele „Ferenz Josef” și „Erzsebet Arany”, a studiat între anii 1909-1914 la Universitatea „Ferencz Josef” din Cluj, la Facultatea de Matematică și Ştiinţe ale Naturii, finalizând cu ca­lificativul extraordinar.

2. CÂMPIAN MIHAI (în acte Câmpian Miklos), de confesiune greco-catolică, născut în 1887 în Groși, Comitatul Satu Mare, fiul lui Câmpian Ioan (Janos) de profesie preot, care a studiat între anii 1909-1910 la Academia Regală de Drept din Oradea.

3. CÂMPIAN OCTAVIAN (în acte Kimpian Octav), de confesiune greco-catolică, născut în 1894 în Groși, Comitatul Satu Mare, fiul lui Câmpian Ioan (Janos) de profesie preot, care după ce a absolvit Gimnaziul superior de Stat din Baia Mare, a studiat între anii 1914-1918 la Academia Regală de Drept din Oradea, devenind mai târziu avocat.

4. POP VASILE (în acte Pap Lazlo), de confesiune greco-catolică, născut la 12.03.1877 în Ocoliș, Comitatul Satu Mare, fiul lui Pop Emanuel de profesie preot, după ce a absolvit Gimnaziul Superior de Stat din Gherla, a urmat între 1898-1899
cursurile Facultății de Drept și Știin­țe Politice din cadrul Uni­versității „Ferencz Jozsef” din Cluj, după care a primit titlul de Doctor în Științe Politice, la data de 15.10.1904.

5. LUPAN IOAN (în acte Lupan Janos), născut în Ocoliș, Comitatul Satu Mare, care a studiat între anii 1885 și 1892 în cadrul Academiei Regale de Medicină Veterinară din Budapesta. Nu avem date despre familie și condițiile absolvirii.

Aceasta este prima generație de in­telectuali români din Groși, con­sacrată de studii de lungă durată la universități de prestigiu din epocă, fără a pune la socoteală generațiile anterioare de învățători produse cu mari eforturi de ceea ce a însemnat în istorie ca „Școala Ardeleană”. În spiritul adevărului și dreptății, mai trebuie să adăugăm acestei liste numele tuturor membrilor și descen­denților din familia Korponay din Ocoliș, care de la începuturile stabilirii lor pe aceste meleaguri au reprezentat un exemplu remarcabil în privința educației, toți descen­denții acestora urmând studii superioare dintre cele mai prestigioase din Germania și Europa Centrală, unii dintre aceştia (cazul lui Kornel Korponay) având consacrat titlul de intelectual rasat, bibliofil cu marcă „ex-libris”, colecționar de artă. Cazul exemplar al familie Korponay va fi relatat într-un număr viitor al publicației.
Desigur că, după facerea României Mari de la 1918, odată ce condițiile de viață ale românilor s-au schimbat mult în bine, situaţia învățământului s-a îmbunătăţit, iar accesul la edu­cație a devenit mai facil. Astfel, în ultima sută de ani am putea inventaria peste 200-300 de absolvenți de studii superioare, din cele mai diverse domenii: științe ale educației, inginerie, muzică, studii militare, teologie, medicină, economie etc.

Pentru toți aceștia și cei
care vor urma pe acest drum, VIVAT, CRESCEAT, FLOREAT!