Demnitatea naţională, într-o rână!

În urmă cu câteva săptămâni, în 5 aprilie 2015, de Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, a fost sfinţită o troiţă maramureşeană din lemn, aşezată în Pasul Gutâi la cota 986 metri. La momentul respectiv, evenimentul, de altfel unul lăudabil şi admirabil, a fost asumat de o întreagă pleiadă de autorităţi care s-au înghesuit să-şi afirme contribuţiile aduse la proiect.

În comunicatele de presă emise la acea dată se arăta că: „la realizarea acestui monument şi-au adus contribuţia prefectul judeţului Maramureş, Anton Rohian, Primăria Deseşti, Primăria Vadul Izei”.

Lucrarea, înaltă de opt metri, a fost realizată de către preotul Toader Bârsan, fiul cunoscutului meşter popular maramureşean Teodor Bârsan din localitatea Bârsana, judeţul Maramureş şi, pe bună dreptate, a fost considerat un fel de monument al demnităţii noastre, reunind cei doi piloni ai acestui Neam: Crucea, adică dragostea de Dumnezeu şi Drapelul, adică dragostea de ţară. Numai că, de câteva zile, unul dintre cei doi pioni s-a răsturnat. Probabil din cauza vântului, drapelul s-a răsturnat peste Cruce. Şi, din toată pleiada de autorităţi care se lăuda cu proiectul, acum niciuna nu şi-a asumat răspunderea să ridice drapelul. Răutăcioşii spun că, dacă, Doamne-fereşte s-ar fi răsturnat troiţa, lumea zicea că ne bate Dumnezeu pentru păcatele noastre. Dacă s-a răsturnat drapelul, înseamnă oare că ne bate istoria pentru conducătorii pe care ni i-am ales?

Oricum, aşa cum stă, într-o rână, uşor rupt de vânt şi plin de noroi, drapelul de pe Gutin poate fi un fel de „barometru” al demnităţii naţionale. Şi al patriotismului şi onoarei. Pentru onor, militarii ar trebui să stea probabil în genunchi. Ruşine!