Decizie istorică în dosarul „Mineriadei”

În urma deciziei CEDO de redeschidere a dosarului Mineriadei, „justiţia românească”, care în urmă cu opt ani a închis fericită dosarul evenimentelor soldate cu 1.300 de răniţi şi în jur de 100 de morţi, a fost obligată să-l redeschidă. Primii rechemaţi la Parchet, fostul preşedinte Ion Iliescu şi fostul şef SRI Virgil Măgureanu. Urmează şi alte „nume” grele, cum ar fi Mihai Chiţac şi Corneliu Diamandescu. 

După 25 de ani, ochii plânşi ai victimelor „Mineriadei” încep să desluşească o umbră a dreptăţii. După un sfert de secol de lupte şi o decizie CEDO, în sfârşit, actorii principali ai evenimentelor de atunci, începând cu fostul preşedinte Ion Iliescu şi fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu, au aflat oficial că sunt urmăriţi penal în dosarul Mineriadei pentru „crime împotriva umanităţii”.

Traseul acestui dosar e halucinant pentru o ţară cu pretenţii de stat european.

Într-o Românie în care se vorbeşte de „justiţie independentă” şi în care sunt arestaţi preventiv zeci de oameni zilnic, iar bătrânele sunt aruncate după gratii pentru că se opun unui executor judecătoresc, un dosar cu 1000 de răniţi şi circa 100 de morţi nu are încă vinovaţi.

În anul 2009, „independenta justiţie” din România a închis dosarul „Mineriadei”. Decizia a fost confirmată de mai-marii parchetelor şi de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie. A fost nevoie de o decizie CEDO pentru ca aceeaşi justiţie românească să redeschidă dosarul.

Maramureşeanul Teodor Mărieş, preşedintele 21 Decembrie 1989, luptă de două decenii şi jumătate pentru a face dreptate masacrelor de atunci şi spune că: „în primul şi în primul rând, meritul redeschiderii dosarului revine celor trei echipe care au lucrat constant în ultimii 7-8 ani. În primul rând, echipa Asociaţiei 21 Decembrie, o echipă mică, dar care a luptat constant pentru aflarea adevărului în toţi cei 25 de ani. Apoi, procurorii care au adunat materialul probator şi care a stat în picioare la cel mai înalt for de justiţie din Europa, la Curte Europeană a Drepturilor Omului, echipă condusă de către generalul Dan Voinea. Apoi, avocaţii care au reprezentat atât Asociaţia 21 Decembrie, cât şi alte victime ale evenimentelor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, condusă de Antonie Popescu şi  Ionuţ Matei. Aceste trei echipe au făcut posibilă redeschiderea dosarului în baza dispoziţiilor date de CEDO.

Dosarul mineriadei a fost închis în 2009 de către procurorul Liviu Sutiman care se afla la DIICOT. Închiderea dosarului a fost confirmată de procurorii ierarhic superiori, a fost atacată rezoluţia lor la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie de către noi, Asociaţia 21 Decembrie, dar, din păcate, Înalta Curte a fost încântată că acest dosar a fost închis şi a confirmat rezoluţia. Odată cu rezoluţia dată la CEDO, acelaşi procuror general îşi infirmă rezoluţia pe care o dăduse în urmă cu 6 ani, aceeaşi Înaltă Curte de Justiţie şi Casaţie este foarte încântată că trebuie să-şi infirme rezoluţia dată în urmă cu şase ani şi redeschid dosarul. Ce s-a întâmplat în aceşti ani sau după ce am obţinut victoria la CEDO este cu adevărat o înfrângere la vârful justiţiei româneşti, vârful parchetelor şi vârful instanţelor şi mă refer aici la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie”.

Practic, prin această decizie, s-a revenit la situaţia de dinainte de 2009. Teodor Mărieş explică: „s-a revenit la situaţia iniţială de dinainte de 2009. Ce se întâmplă în aceste zile este firesc: sunt chemaţi cei pe care generalul Voinea i-a pus sub urmărire, ca să li se aducă la cunoştinţă că s-a revenit la situaţia iniţială din 2009 şi s-a redeschis acest dosar. Singurul lucru nou este că încadrarea juridică, care nu mai este de crime de război, acum sunt „crime împotriva umanităţii”. Toţi cei cărora li se va aduce la cunoştinţă că sunt puşi sub urmărire penală sunt persoane care au fost menţionate în plângerea Asociaţiei 21 Decembrie şi pe care generalul Voinea i-a pus sub urmărire încă din anul 2005”.

Mărieş spune că timpul nu mai are acum nicio importanţă, importantă e dreptatea: „este o luptă continuă. Timpul nu contează. Contează ca istoria acelor evenimente să se scrie corect, aşa cum a fost, iar istoria nu se poate scrie decât printr-o sentinţă judecătorească credibilă, care să dea în primul rând satisfacţie victimelor şi prin pedepsirea celor vinovaţi de atrocităţile din iunie ’90, încadrate, încă o dată spun, la crime împotriva umanităţii de CEDO. Procurorii nu au mare lucru de făcut, încadrarea o au, victimele le au, criminalii sunt pe toate sursele de informare, important e să termine dosarul din punct de vedere procedural şi să-l trimită pe masa judecătorilor. Din punctul meu de vedere este un dosar extrem de uşor de judecat, au avut timp 25 de ani să vadă, să audă, să se informeze, nu există judecător care să nu se fi informat asupra acestui caz”.

Mărieş spune că, şi atunci, şi acum, a contat extrem de mult interesul opiniei publice străine cu privire la „Mineriadă”: „Atunci, pe scurt, o mână de oameni conştienţi de direcţia pe care o apucase România după deturnarea idealurilor Revoluţiei, odată cu preluarea puterii de către Ion Iliescu şi camarila, coordonată de la Moscova, au început să protesteze încă din primele zile ale lui ianuarie, până în iunie 1990. Această perioadă a fost o perioadă infracţională continuă, adică o perioadă de represiune a autorităţilor statului împotriva demonstranţilor, care a culminat în 13-15 iunie cu acea intervenţie de-a dreptul criminală, coordonată, planificată printr-un document numit „Planul de evacuare a Pieţei Universităţii”, comandat de Ion Iliescu în 11 iunie 1990.

I-a comandat lui Chiţac să-l scrie şi să stabilească ce atribuţii are fiecare instituţie, incluzând aducerea minerilor şi a membrilor FSN, care şi ei au fost nevoiţi să trimită oameni  la Bucureşti. I-au adus în Bucureşti cu gândul de a înlătura orice suflu democratic: au distrus sedii de partide istorice, asociaţii, ziare etc. Din păcate pentru ei, nu le-a ieşit, pentru că opinia publică internaţională a fost cu ochii pe România. Această reacţie de acum 25 de ani s-a reconfirmat ieri, când toată presa internaţională a reînceput să vorbească de Mineriadă”.

Vom reveni.

„Prin ordonanţa nr. 47/P/2014 din data de 16 octombrie 2015, procurorii militari au dispus schimbarea încadrării juridice şi efectuarea în continuare a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii contra umanităţii prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g şi j din Codul penal constând în reprimarea violentă a manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, soldată cu decesul a patru persoane şi rănirea prin împuşcare a altor trei, precum şi vătămarea corporală şi lipsirea de libertate a aproximativ 1.000 de persoane în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, ca urmare a atacului violent declanşat de către muncitori din unele centre industriale şi bazine carbonifere din ţară. În perioada următoare vor fi audiate persoanele faţă de care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii contra umanităţii prev. de 439 lit. a, g şi j din Codul penal şi care la data evenimentelor deţineau funcţii de conducere la nivelul structurilor civile şi militare ale statului, precum şi în cadrul unor unităţi economice”, a anunţat Parchetul General într-un comunicat de presă.