Dealul Babelor

Cu toate că este aşezat la margine de hotar, în mejdă cu Bârsana, prin forma conică, prin faptul că satul este aşezat la poalele acestuia şi prin faptul că are o istorie încărcată de legendă, putem spune că Dealul Babelor este centrul satului Văleni.

Aşezat în partea de est a satului, între cărarea Tinoasa, Mohâlea, Dealul Ionoşel, Ţâclu şi Valea Văleniului, Dealul Babelor este vizibil din toate părţile satului Văleni, datorită formei şi înălţimii sale. Deoarece satul este aşezat semicircular în jurul dealului, acesta arată ca un amfiteatru Roman, primul rând de case fiind înşiruite la poalele dealului, scena cu actorii în vârf  şi spectatorii la vale.

Forma lui conică seamănă cu o spinare de cămilă cu două cocoaşe. Are o suprafaţă de 30 ha, din care aproximativ 4 ha sunt deţinute de către Primărie. Partea dinspre Valea Văleniului este abruptă, acoperită cu brad şi molid, neputând fi cosită, iar în partea dinspre Tinoasa, este o zonă stâncoasă numită Stânca lui Miezâlă. Partea dinspre Mohâlea, fiind mai puţin abruptă este alcătuită din loturi agricole, unele arătoare, altele cu fâneţe. Partea din vârf este acoperită cu fâneţe şi sunt puţini arbori răşinoşi. Dealul Babelor este ca un castel de  ape care izvorăsc şi alimentează o mare parte a satului cu apă curentă. Izvoarele poartă următoarele denumiri: izvorul lui Miezâlă, La Buză, La Carpân, Între Dealuri.

În timpurile îndepărtate, Dealul Babelor era acoperit de o mare pădure de stejar, iar faptul că un om a dus pe umăr un stejar din care şi-a construit o casă, ne plasează pe vremea uriaşilor şi a legendelor. Povestea cum că un anume Pătru Pralii şi-a cărat cu umărul toate lemnele de casă, ne atenţionează că fiecare legendă are un sâmbure de adevăr.

Tot în acest mediu fabulos trăiau lupii, animalele sălbatice, Fata Pădurii, Omul de Miazănoapte, Sânzienele, Milostivele şi alte personaje fabuloase, care populau poveştile spuse celor mici, pentru a le dezvolta imaginaţia, dar şi pentru a-i speria ca să fie cuminţi.

Există şi alte poveşti fabuloase legate de Dealul Babelor, cum ar fi:

Pe Stânca lui Miezâlă există nişte linii paralele, gen şină de cale ferată pe care se zice că mergea dracul cu căruţul, lucru imposibil după legile gravitaţiei, dar posibil pentru dracu’. (Georghe a Mielului)

În Stânca lui Miezâlă este şi o gaură unde, demult, se zice că trăia un căpcăun, care în ziua de Paşte, când oamenii se întorceau de la Biserică, îl prindea pe ultimul şi îi lua traista cu pască. Lucru posibil, deoarece şi acum oamenii se grăbesc foarte tare cu trăistile spre  casă,  probabil să nu-i prindă căpcăunul.(Godja Ioan Ou)

Tot în această zonă, sub Stânca lui Miezâlă, era o casă unde se făcea şezătoare. Se ştie că în şezătoare se petrec o grămadă de lucruri ritualice, inclusiv invocarea spiritelor malefice prin care se aduceau feciorii la fete (ritualul de chemare a feciorilor în şezătoare). Într-o noapte, după descântecul de chemare a feciorilor, în casă au intrat nouă feciori frumoşi, care toată noaptea au distrat şi jucat fetele din şezătoare. La un moment dat, una dintre fete a observat că feciorii aveau copite de cai, în loc de picioare. Speriată, a fugit acasă, spunând părinţilor, care i-au alertat şi pe ceilalţi oameni din sat. Mergând în acel loc, oamenii au văzut miraţi un măcel adevărat şi maţele fetelor înşirate prin încăpere şi şi-au dat seama că acolo a fost un lucru îngrozitor. (Nemeş Grigore)

Acel loc era considerat unul cu prilej, drept urmare  sătenii au ridicat o cruce pentru a alunga spiritele rele, iar în timp lucrurile s-au schimbat şi în prezent este un loc frumos şi binecuvântat cu un izvor care nu seacă niciodată, iar crucea care este şi în prezent, dăinuie de secole.

Vălenarii, oameni inventivi, şi-au făcut şi un cântec în care explică şi denumirea dată acestui loc. Balada Vălenarilor are şi următoarele versuri:

Femeile încă o fost/ Tătarii o ţinut în loc/ Iară drept ca amintire/ Dealul Babelor să fie, care sunt susţinute istoric prin documente, ce vorbesc de ultima năvălire a tătarilor în 1717. Bărbaţii din Văleni au fost plecaţi cu alţii, din satele învecinate, pentru a-i alunga pe tătarii care se apropiau de Piatra Ţiganului (defileul Izei), între Bârsana şi Strâmtura. Deoarece nu se ştia rezultatul luptei, femeile din Văleni şi-au luat bătrânii şi copiii, animalele şi o parte din avutul lor şi s-au refugiat pe dealul  din apropierea satului. În confruntare, tătarii au fost învinşi şi împrăştiaţi care încotro. Un grup au urcat din nou pe Valea Custurii, înspre dealul unde erau femeile, acestea văzându-i, nu au mai stat pe gânduri şi i-au atacat cu furci, securi şi alte unelte gospodăreşti, astfel că tătarii au fost chiar omorâţi. După ce s-au întors, bărbaţii, aflând de faptele de vitejie ale femeilor, le-au răsplătit, dând nume acestui deal, Dealul Babelor.

Faptele istorice au trecut, dar au rămas altele, trăite de actuala generaţie. Mulţi copii de patru-cinci ani cred că, dacă vor ajunge în vârful dealului cu o rudă, vor lovi cerul, dar la prima expediţie, constată că cerul a fugit de ei. Acum 50 de ani, când auzeam bătrânii povestind toate cele relatate mai sus, nu prea credeam deoarece, dealul era fără vegetaţie şi noi umblam cu mieii la păscut. În acest context, cei mari petreceau primele manifestări de idilă, cei mijlocii îşi fortificau corpul pe povârnişurile abrupte, iar cei din clasa I, luau prima bătaie pentru cărţi şi caiete, dar nu pentru că nu-şi făceau temele, ci pentru că făceau din ele avioane, locul fiind propice pentru planorism.

Acum 40 de ani s-a plantat pe deal brad şi salcâm, iar în prezent este o adevărată pădure, care ne face să credem că poveştile din trecut au fost adevărate. Urletul lupilor în nopţile de iarnă, ţipătul vulpilor şi al buhelor, mugetul caprelor şi al ţapilor ne face  să credem că poveştile despre Dealul Babelor nu se vor termina cât în Văleni va trăi cineva.

Tot pe post de amfiteatru este folosit Dealul Babelor pentru strigatul Braicului, obicei care se practică în ajunul Bobotezei, seara. Şi de Ziua Copilului, se obişnuieşte ca în fiecare an, cadrele didactice din localitate să scoată copiii la un foc de tabără, prilej cu care se organizează diferite jocuri, iar la final, un picnic, loc care le oferă o panoramă deosebită.

Un proiect interesant se poate derula pe Dealul Babelor şi anume, amplasarea unui FUS în jurul căruia se poate inventa o acţiune culturală, la care poate participa o mare parte a cetăţenilor din Văleni, care să ducă mai departe tradiţia acestui deal. Cu această ocazie, solicit păreri ale cetăţenilor legate de oportunitatea acestei idei şi vreau să organizez o dezbatere publică ce să cuprindă şi această discuţie.