„De la imperiu la regat. Românii basarabeni și Marele Război”

Prof. univ. dr. Toader NICOARĂ

Între multiplele iniţiative care au menirea să celebreze centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 – unele mai îndoielnice decât altele –, iniţiativa unui grup de ti­neri istorici se evidenţiază ca una curajoasă şi demnă de toată lauda. Iniţiativa este, înainte de toate, una curajoasă pentru că îşi propune să abordeze una dintre problematicile destul de puţin prezente în dezbaterile istoriografice de la noi, în ciuda faptului că problema Basarabiei/Republicii Mol­do­va a fost şi rămâne una dintre pro­blemele istoriografice, politice, identitare nerezolvate de către elita politică şi culturală din cele două „ţări surori”.
Mai mult chiar, se poate constata aproa­pe o tăcere vinovată din partea factorilor politici şi culturali de pe cele două maluri ale Prutului în abordarea chestiunii totuşi esenţiale pentru identitatea naţională românească, paradoxal, în timp ce se clamează lipsa unui proiect de ţară pentru România secolului XXI. Prea puţină lume se întreabă, iar şi mai puţină lume are curajul să răspundă la întrebarea dacă nu cumva reîntregirea naţională, prin unirea Republicii Moldova cu România, nu ar putea fi, nu este cumva, un prim pas esenţial într-un posibil proiect de ţară pentru generaţia actuală. În schimb, se cheltuiesc bani şi se fac eforturi pen­tru a dezbate tot felul de alte (false) pro­ble­me care stau în faţa na­ţiu­nii române în epoca contemporană. Din acest punct de vedere, iniţiativa se cuvine salutată şi încurajată, deoarece reme­mo­rarea circumstanţelor istorice în care, acum 100 de ani, naţiunea ro­mână s-a întregit poate ajuta la clari­ficări politice, culturale şi identitare pentru amnezia contemporanilor noştri.

Aşa cum se cunoaşte, opţiunea româ­nească pentru alianţa cu Antanta, din care făcea parte şi Imperiul ţarilor, îndepărta orice posibilitate de recupera­re a provinciei dintre Prut şi Nistru, dar evoluţiile politice şi sociale din timpul Marelui Război, izbucnirea revo­luţiei ruse şi apoi a revoluţiei bolşevice, anarhia şi dezordinea care domneau pe teritoriul rusesc au creat, pe termen scurt, perspectivele cristalizării conş­tiinţei identităţii româneşti în Basa­ra­bia, precum şi perspectiva unificării ei cu Regatul României, la începutul anului 1918 (27 martie/9 aprilie 1918). Morala lecţiei de acum 100 de ani este una foarte actuală pentru factorii poli­tici şi pentru opinia româ­nească de pe cele două maluri ale Prutului. Marile ocazii pentru unitate naţională se arată la intervale rare şi este datoria elitelor politice şi culturale să le sesizeze şi să-şi asume opţiuni politice curajoase şi temerare.
Autorii textelor reunite inspirat în acest volum sunt, în marea lor majoritate, tineri istorici care au la activ un palmares ştiinţific de remarcat, sunt cunoscuţi prin cercetări şi publicaţii notabile, care reprezintă ele însele garanţia unui demers ştiinţific de înalt nivel şi probitate intelectuală. Sumarul volumului evidenţiază aspecte diverse, dar semnificative, mai puţin sau chiar deloc cunoscute despre oameni, fapte şi întâmplări din România şi din Basa­rabia, care au precedat şi au pregătit unirea Basarabiei cu ţara. Iată câteva din aceste problematici, evenimente şi personalităţi care merită atenţia unui public interesat de istoria de foarte bună calitate: „scenariile alternative” ale identităţii basarabene la începutul seco­lului XX, eschivarea recruţilor basa­rabeni de la încorporarea în armatele ţariste în timpul războiului, viaţa cotidiană în spaţiul basarabean în anii războiului, nobilimea basarabeană şi Marele Război, Onisifor Ghibu şi acti­vi­tatea Astrei basarabene, primele luni ale revoluţiei ruse în Basarabia, români în refugiu la Odesa şi Herson în 1917–1918, atitudinea Franţei la intrarea armatei române în Basarabia, Ion Mihalache şi Basarabia, recunoaşterea unirii Basarabiei cu România în presa internaţională.
Suntem, cu volumul acesta, în faţa unui demers restitutiv de mare importanţă şi actualitate, care evidenţiază maniera unei tinere gene­raţii de istorici de a omagia eroismul şi sacrificiul celor care au rea­lizat acum 100 de ani unirea Basara­biei cu ţara. Volumul constituie, în acelaşi timp, o manieră ştiinţifică de a reîmpros­păta memoria contemporanilor noştri, pro­bând încă o dată (a câta oară?) că istoria este, că istoria poate fi o adevărată ma­gistra vitae, cu singura condiţie ca gene­raţiile de astăzi să aibă disponibilitatea şi dorinţa de a ţine seama de lecţiile, dar şi de oportunităţile ei.