De la Aurel Vlad la Gheorghe Andreica şi la Aurel Vişovan, eroi ai neamului românesc

Cartea lui Aurel Vişovan a apărut la editura Evdokimos, București şi a fost prezentată de directorul editurii şi Marius Vişovan, fiul eroului mara­mu­reşean. În mesajul său, Aurel Vlad vor­beşte de modul în care au apărut cele două cărţi, aceasta şi o altă mărturie cutremurătoare despre chinurile studen­ţimii româneşti în perioada cea mai neagră a comunismului.

„Felicitări pentru republicarea cărţii, plus noi date despre eroul martirizat la Piteşti, Aurel Vişovan. Adaug câteva date privind cartea la care a contribuit camaradul Gh. Andreica (Ghiţă) din grupul FDC din Sighet, educat de Aurel Vişovan, şeful lor. După prăbuşirea sistemului comunist, criminal, bazat pe Ură, m-a contactat Ghiţă, spunându-mi: «Dispar fizic studenţii torturaţi la Piteşti. Am nevoie de un casetofon să-i înregistrez, mărturii pentru posteritate». I-am trimis casetofonul şi am suportat tipărirea mărturiei lui Octavian Voinea: «Masacrarea studenţimii române», 25 Aprilie 1995. Securitatea voia iniţial
să-l scoată vinovat pe Voinea, ca organizator al torturii. Aurel Vişovan s-a lăsat foarte greu convins să-şi scrie su­ferinţele, Ghiţă a insistat şi... aveţi cartea. Costul tipăririi l-am preluat, nepotul Dan i-a făcut coperta, nepoata Monica a tipărit-o. Repet: fără Ghiţă se pierdeau mărturiile lui Voinea şi Vi­şovan. De ce am intervenit eu? În Oc­tombrie 1950 am ajuns pe Canalul Morţii, la Peninsulă, şi m-au repartizat în brigada 3 Dorneanu, de studenţi torturaţi la Piteşti, nu la elevi. Colegul de prici, Mircea Creţulescu mi-a descris grozăviile din Piteşti, ordonate de Ministerul de Interne şi supravegheate de Nicolschi şi alţii. Plecând de la ideea că legionarii sunt de caracter «curajoşi, dacă-i supunem la condiţii imposibile de viaţă» vor ceda, vor deveni malea­bili. Vom face din ei ce vrem! Un om normal nu poate înţelege, nu insist. Dumnezeu să-l odihnească pe fratele Ghiţă Andreica. Şi-a dedicat ultimii ani din viaţă publicării suferinţelor pentru Credinţă şi Ţara ocupată, jefuită de trupele staliniste, torturând şi ucigând pe cei mai buni dintre buni, folosindu-se de cozile de topor”, ne-a spus Aurel Vlad în mesajul său. De asemenea, avem mo­mente de la lansarea acestei mi­­nunate cărţi.

Lansarea a avut loc în a doua zi a Târgului Naţional de Carte şi Revistă Religioasă, ediţia a XVIII-a, la Sibiu, Biblioteca Judeţeană „Astra”.
Volumul „Dumnezeul meu, Dumne­zeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Reeducarea de la închisoarea Piteşti” a fost scris de Aurel Vişovan.
Cea care conduce editura la care a apărut cartea, Cezarina Condurache a vorbit despre acest eveniment.
„Această carte este o carte document, o mărturie cutremurătoare. Face parte din seria Memoriilor carcerale”, a spus Cezarina Condurache.
La lansare a fost şi fiul lui Aurel Vişo­van, pr. MariusVişovan.

„Această carte, a tatălui meu, are o va­loare de document pentru că, dacă despre închisori s-a scris destul de mult, despre Piteşti s-a scris foarte puţin. Martorii oculari, cei care au trăit efectiv ororile de acolo şi care au avut după aceea, sănătatea fizică şi psihică nece­sară pentru a lăsa mărturie scrisă sunt foarte, foarte puţini. De aceea, orice carte despre Piteşti este o carte document de mare valoare. Această carte a avut mai multe ediţii, dintre care şi una în italiană, dar ediţia de acum are câteva elemente noi. În primul rând cu­prinde şi partea finală, care iniţial a fost un volum separat ce cuprindea viaţa lui Aurel Vişovan de după închisoare! Acum, avem într-un volum toate me­moriile sale. În al doilea rând avem note se subsol care explică cine sunt persoanele care apar în carte, era un gol care trebuia umplut. Aurel Vişovan în cei 16 ani de închisoare s-a intersectat cu foarte mulţi deţinuţi politici din toată ţara. Mulţi dintre ei nu au nume sonore care să spună ceva marelui public şi era necesar un minim set de explicaţii. Am mai completat şi cu câteva fotografii şi haina exterioară este nouă!”, a spus MariusVişovan la lansarea ediţiei complete a cărţii tatălui său, Aurel Vişovan.

Câteva date despre Aurel Vişovan

Născut în Sărmăşag, Sălaj, în 1926. Student la Facultatea de Drept din Cluj, în acelaşi timp profesor suplinitor la Liceul „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei. Aurel Vişovan a fost şeful rezistenţei anticomuniste din Maramureş. A fost şef al grupului legionar din Maramureş din care făceau parte elevi şi studenţi. Cele două funcţii le-a avut între 1946-1948. În august 1948 a fost arestat de către regimul comunist împreună cu o parte din grupul care îl coordona, mai exact 17 persoane. Toţi au fost judecaţi şi condamnaţi. Aurel Vişovan, ca şef de lot, a primit 10 ani de închisoare. După proces au ajuns toţi la Jilava de unde elevii au ajuns la Târgşor, iar Aurel Vişovan, ca student, a fost dus la Închisoarea Piteşti, loc destinat de comunişti pentru zdrobirea studenţimii româneşti, studenţime care în marea ei majoritate era de formaţie legionari. De la Piteşti începe calvarul şi începe să urce Golgota neamului!
 

„Această carte, a tatălui meu, are o va­loare de document pentru că, dacă despre închisori s-a scris destul de mult, despre Piteşti s-a scris foarte puţin. Martorii oculari, cei care au trăit efectiv ororile de acolo şi care au avut după aceea, sănătatea fizică şi psihică nece­sară pentru a lăsa mărturie scrisă sunt foarte, foarte puţini. De aceea, orice carte despre Piteşti este o carte document de mare valoare”.
Marius Vișovan