Dansând cu urşii

În ultimul gigant al Maramureşului, pădurile virgine de la Strâmbu-Băiuţ, trăiesc mai mulţi urşi decât în Spania, Elveţia şi Austria la un loc. Ursul brun de Băiuţ a devenit subiect de legendă şi poveşti vânătoreşti din care nu lipseşte nici întâiul vânător al ţării: Nicolae Ceauşescu. Urmează povestea fascinantă a unei zone în care trăiesc 1% din urşii din România şi a ultimei vânători a lui Ceauşescu în zonă, din care a scăpat, ca prin minune, ursul Balzac, îngrăşat artificial pentru dictator până la 600 de kilograme.

Cu păduri cocoţate pe piscuri abrupte, stânci spectaculoase, poieniţe domoale, traversate de pârâie, zona Băiuţ-Strâmbu pare o „mică Scoţie” de Maramureş. Dacă iei la picior potecile înguste, rămâi mut de uimire. Un adevărat safari între ultimii giganţi ai Maramureşului. Peste 1200 de hectare de pădure seculară. Brazi de peste 300 de ani, înalţi cât bisericile maramureşene (40-50 de metri) şi scorburi în care ar putea dormi liniştit un om (1,5 metri, diametru). O lume în care lupii, râşii şi mai ales urşii se plimbă în voie. Ultima pădure virgină a Maramureşului. Ultimul gigant. O zonă în care trăiesc mai mulţi urşi decât în Elveţia, Austria şi Spania la un loc.

În Băiuţ şi Strâmbu, copiii nu-l cunosc pe Moş Martin din poveşti. De altfel, nimeni nu spune aici poveşti cu urşi. Deh, personajele de poveste sunt imaginare. Cine a văzut zâne, zmei şi feţi-frumoşi? Pe când, urşi a văzut toată lumea.

În timp ce în Elveţia mai trăieşte un singur urs, în Spania, Munţii Pirinei mai adăpostesc doar 20 de urşi. În România, avem şansa de a găzdui peste 6000 de urşi, cea mai mare populaţie din Uniunea Europeană, iar 1% dintre ei trăiesc aici. Inginerul Vasile Maxim, şeful Ocolului Silvic Strâmbu Băiuţ spune că: „În zonă sunt în jur de 60 de urşi, inventariaţi, pe două fonduri de vânătoare. Suprafaţa Ocolului Silvic Strâmbu-Băiuţ este undeva la 14.937 ha. Şi sunt două fonduri de vânătoare. Ambele fonduri au aparţinut de noi până în septembrie 2011, când unul s-a vândut la licitaţie, iar unul a rămas la noi. Fondul Ocolului Silvic este undeva la 10 mii de hectare la ora aceasta.

60 de urşi nu reprezintă chiar cei mai mulţi urşi dintr-o zonă din ţară, că sunt şi mai mulţi, dar avem o populaţie destul de numeroasă de urşi carpatini la noi în zonă. Limitele fondului sunt satele Bloaja, Ungureni, dar sunt şi alte fonduri de vânătoare în zonă. Vorbim de ursul brun carpatin. Să ştiţi că în habitatul României este unul şi acelaşi urs, numai că unii spun că este şi „furnicar”. Diferenţa este că unii se îngraşă mai greu. El, la naştere, este foarte micuţ, iar la doi ani rămâne singur şi îşi procură mai greu hrana. Pentru că, după al doilea an, se împerechează ursoaica, şi ursul rămâne singur şi îi este mai greu şi se dezvoltă mai greu. De aceea, unii îi spun „urs furnicar”. Toţi sunt omnivori, consumă şi fructe, iar în primă fază are creşterea foarte lentă. Totuşi, la maturitate, un urs poate ajunge şi la 450 – 470 kg în mediul natural”.

Urşii nu pot fi împuşcaţi decât cu acordul expres al Regiei Naţionale a Pădurilor şi, de obicei, numai dacă „comit infracţiuni”, cum spun glumind pădurarii. Şi cum urşii de aici sunt paşnici, Maxim nu ţine minte să se fi împuşcat vreunul. Excepţie au făcut desigur protocoalele. Mai ales cele pentru întâiul vânător al ţării, Nicolae Ceauşescu, care a fost la vânătoare în zona Bloaja şi pentru care s-a îngrăşat artificial un urs care a ajuns la 600 de kilograme! Maxim povesteşte: „Da, este adevărat că se spune că Ceauşescu a fost la vânătoare în zona Bloaja şi că pentru a i se face pe plac, i s-a pregătit un urs pe care l-ar fi tranchilizat înainte. Pot să vă spun cum a fost însă în realitate: este vorba de o vânătoare la Valea Albă, Cavnic, Ocolul Târgu Lăpuş.

Ca urşii carpatini să nu meargă în zonele locuite de oameni, şi unde sunt şi animale domestice, primăvara, când ies din bârlog, li se dă hrană complementară. Asta şi pentru o mai bună localizare a lor. Înainte se dădeau hoituri, dar pentru a nu se răspândi trichinela şi alte boli, acum se dau granule. Şi noi le lăsăm hrană tot timpul. Aşa era şi atunci. Erau nişte plantaţii la Cavnic, pe Valea Albă, unde    s-a lăsat pentru urşi foarte multă hrană. Aşa s-au obişnuit urşii să vină să mănânce, că nu-s proşti să caute mâncare în pădure dacă ştiau că există un loc unde li se lăsa mâncare. Aşa a fost pregătit terenul să vină Ceauşescu, şi i s-a construit un foişor. Era vizat un urs foarte mare, pe care îl chema Balzac. Lui Ceauşescu i s-au dus poze cu acest urs şi a venit să-l împuşte. Dar nu era voie să-l împuşte altcineva. A venit Ceauşescu, dar   nu-i adevărat că animalul ar fi fost tranchilizat. Ceauşescu a aşteptat ursul în foişor, dar a venit la hrană alt urs, nu chiar aşa de mare ca şi Balzac, iar Ceauşescu l-a împuşcat pe acela. Povestea a fost înainte de Revoluţie şi de aceea nu s-a prea popularizat episodul, iar cei care au prins un capăt de idee, l-au „brodat” şi a ieşit povestea cu ursul tranchilizat şi altele”. Cert este că Balzac nu a fost împuşcat de Ceauşescu. Nimeni nu ştie însă dacă ursul mai trăieşte, pentru că durata lor de viaţă este de 18-20 de ani. Vânătorii spun însă că ultima aventură a lui Ceauşescu în Maramureş n-a fost vânătoare, ci doar o crimă.

Oricum, metoda cu hrana prin foişor se practică şi acum. Maxim explică: „Şi în această perioadă sunt hrăniţi urşii, dar pot fi văzuţi mai greu, pentru că vin mai rar la locurile de hrană, pentru că au afine, mure şi zmeură în pădure. Vin mai rar şi numai noaptea. Noi avem o locaţie unde-i hrănim, se numeşte Izvorul Alb, avem un foişor acolo, şi i-am obişnuit să le lăsăm hrană acolo să nu meargă în sate. Această hrană sub formă de granule este foarte importantă, mai ales primăvara, că ei sunt destul de slăbiţi după iarnă”. Aşa că, având hrană, urşii din aceste zone nu coboară în gospodării sau la tomberoanele de gunoi. Totuşi, de-a lungul vremii, mai ales vânătorii au avut neşansa să privească ursul în ochi.

Şeful ocolului povesteşte un astfel de episod: „A fost la un moment dat o vânătoare organizată într-un loc unde erau localizaţi mai mulţi urşi. Unul dintre urşi avea o problemă la un picior şi s-a cerut acordul Regiei Naţionale a Pădurilor să fie împuşcat. Aşa că a venit un francez să-l prindă, pentru că ei plătesc în jur de 5 mii de euro pentru un urs împuşcat. Ioan Burzo este maistrul nostru de vânătoare. Francezul a tras un foc în urs din foişor şi l-a rănit. Ursul a căzut într-o plantaţie. Iar după vreo oră s-au dus să-l caute, dar ursul a sărit pe maistrul de vânătoare, fiind rănit. I-a rupt o mână şi un picior. Până la urmă, ceilalţi vânători au tras în urs şi în final animalul a murit deasupra maistrului de vânătoare.

Asta a fost în 2008. Ursul era mare, dar nu   l-a sfâşiat, pentru că maistrul de vânătoare a ştiut să se apere şi i-a pus arma în gură”. Sigur că angajaţii ocolului au mai dat nas în nas cu ursul prin pădure sau când îi duceau mâncarea, dar spun că, dacă nu le e foame sau nu-şi simt puii ameninţaţi, „urşii sunt chiar fricoşi”: „Sunt oameni care merg după ciuperci şi se întâlnesc cu urşi. Ideea este că trebuie să fie foarte atenţi dacă este ursoaică cu pui. Pentru că puii, fiind mici, îi ocroteşte. Nu că ar ataca. Ursul nu atacă. Doar reacţionează dacă se simte în pericol. Atacă doar dacă este rănit sau are pui”.

Aşa că, turiştii ar putea vedea urşi „pe viu”, nu doar între zăbrele, la grădina zoologică. Numai că, despre Strâmbu Băiuţ şi urşii de Maramu’ se vorbeşte prea puţin. Deh, urşii nu votează, nu-i aşa?

„Nu-i adevărată legenda aceea că trebuie să fugi la deal în jos dacă se dă ursul după tine. Ursul este chiar un campion la alergare pe distanţă de 50 de metri. Pe 50 de metri ursul poate prinde şi 60 km la oră. Eventual, omul să alerge pe curba de nivel. Că ursul şi orice animal nu poate alerga pe curba de nivel (paralel cu dealul, orizontal, nici în sus, nici în jos), că el încearcă să sară, dar sare tot în jos. Dar de obicei n-ai nicio şansă dacă te aleargă un urs.

Însă în literatura de specialitate nu există situaţii să atace ursul fără un motiv. Atacă din senin, doar dacă este turbat, că trăieşte în sălbăticie şi poate fi muşcat de diverse animale bolnave. Eu n-am auzit de la localnici poveşti să le atace caii sau alte animale în ultima vreme. Însă, în perioada fătării ciutelor sau mistreţilor, se întâmplă frecvent ca urşii să le mănânce puii. Dar să ştiţi că nu întotdeauna dintr-o luptă între un urs şi un mistreţ, nu întotdeauna câştigă ursul. Am văzut chiar eu la observator că a venit un vier mai mare şi era o ursoaică cu doi pui. Ursoaica nu era foarte mare, avea la vreo 250 de kilograme şi cu pui cu tot a plecat dinaintea mistreţului”- spune Vasile Maxim, şeful Ocolului Silvic Strâmbu Băiuţ.

Le dăm lecţii austriecilor!

Ocolul Silvic Strâmbu Băiuţ are multe schimburi de experienţă internaţionale, numai că, Vasile Maxim, şeful ocolului, spune că ... nu prea au ce învăţa: „Am avut mai multe schimburi de experienţă cu mai multe organizaţii internaţionale, printre care şi una din Austria. Dar fără supărare, le-am spus celor din Austria că nu au ce lecţii să ne dea pentru că ei au 15 urşi în Austria, iar noi avem 60. Deci ei nu au habitatul nostru să ne explice cum să ne îngrijim de ei. Noi avem personal foarte bine calificat, care-şi face treaba cu multă dăruire”.

Glumă vânătorească

Oricum, şeful de ocol, vânător experimentat, le atrage atenţia vânătorilor care merg în zonă să nu uite să-şi pună un cuţit de lemn în raniţă. Vânătorii ştiu de ce: „Că sunt oameni care, când văd ursul, fac pe ei şi au nevoie de cuţit de lemn să-şi cureţe izmenele după ce văd ursul. Toţi vânătorii ştiu treaba asta cu cuţitul de lemn, care sunt din zonă de munte”, spune Vasile Maxim.

WWF11621. Este numele de cod al primului urs cu cip din Maramureş. Exemplarul este un mascul de aproximativ 6-8 ani, care cântăreşte 150 kg şi măsoară aproximativ 2 metri în lungime. Vasile Maxim spune că e numai primul urs dintr-un număr de 6 cărora li se va pune un cip cu ajutorul căruia vor putea fi monitorizai. Numai că procedura nu e aşa uşoară ca-n filme: “Am şi prins un urs căruia i-am pus un cip. L-am prins într-o cuşcă, l-am sedat, i-am pus cipul, după care am putut vedea că s-a dus 5 km spre Botiza şi apoi s-a întors. Iar acum este în zonă, este urmărit prin satelit”.