Cuperoza și Rozaceea

Pe scurt despre rozacee
 

- Rozaceea este o afecţiune cronică caracterizată prin episoade de acutizare şi remisiuni
- Rozaceea este o afecţiune medicală uşor de controlat prin administrarea tratamentului corect
- Rozaceea debutează de obicei cu apariţia unor leziuni eritematoase roşiatice (flush)
- Leziunile caracteristice din rozacee afectează preponderent regiunea centrală a feţei şi nasului
- Rozaceea asociază de cele mai multe ori o erupţie acneiformă (ase­mănătoare acneei) şi telangiectazii (dilataţii vasculare mov-roşiatice)
- Rozaceea este deseori confundată cu acneea, arsurile solare faciale şi „obrajii roşii” constituţionali
- Rozaceea poate fi indusă de alcool, alimentele condimentate, stresul emoţional şi căldură
- Rozaceea este de cele mai multe ori o afecţiune supărătoare, ruşinoasă
- Rozaceea netratată se poate complica (cel mai frecvent se poate evi­denţia nasul roşu bulbos sau rinofima)
- Tratamentul precoce, corespunzător al rozaceei, reduce semnificativ riscul apariţiei complicaţiilor şi oferă posibilitatea unei vieţi normale.

Simptome

Eritem facial (flush) la nivelul regiunii centrale a feţei şi nasului. La fe­mei, leziunile caracteristice se re­găsesc preponderent la nivelul obrajilor, frunţii şi bărbiei, pe când la bărbaţi acestea apar cel mai frecvent la nivelul nasului. De multe ori, eritemul facial poate lua forma unui fluture (afectează piramida nazală şi pomeţii) şi poate fi confundat cu eritemul în fluture caracteristic lupu­sului, o afecţiune autoimună cu simptomatologie sistemică şi cutanată. În cazuri rare, erupţia cutanată se poate ex­tinde la nivelul gâtului şi decolteului.
Pustulele sunt leziuni cutanate care apar în zonele eritematoase sau pe marginile acestora, au o culoare roşiatică sau mov-vişinie, lucru care le diferenţiază de coşurile din acnee.
Telangiectaziile sunt leziuni vasculare cutanate care conferă tegumentului un aspect împăienjenit şi se da­torează dilatării permanente a vaselor de sânge din tegumentul superficial.
Nodozităţi tegumentare, apar în timp, în special la bărbaţi, şi au o localizare predominant la nivelul nasului (regiunii nazogeniene).
Simptome oculare: roşeaţă, senzaţia de nisip în ochi, conjunctivită (infla­maţia conjunctivei), edemul pleoapei.

Care sunt cauzele şi factorii de risc?
 

Până în momentul de faţă cauza exactă a rozaceei rămâne necu­nos­cută. Se consideră că afecţiunea are o componentă genetică, însă la fel de importanţi sunt şi factorii vasculari, de mediu, degenerativi sau chimici. Stu­diile de cercetare din ultimii ani au implicat în etiopatogenia afecţiunii şi germenii microbieni care populează tegumentele, precum şi unele ano­malii ale organitelor pilosebacee (foli­culul pilos şi glandele sebacee anexe).
 

Factorul ereditar
 

Rozaceea nu este o afecţiune genetică ereditară (nu se moşteneşte). Dacă boala ar face parte din această catego­rie, simptomele clinice ar debuta mult mai devreme. Cu toate acestea rozaceea are o componentă ereditară (pre­dis­­poziţie ereditară) care se referă, de fapt, la acţiunea factorilor favori­zanţi, declanşatori ai afecţiunii (factori trigger) şi poate  intra mai degrabă în grupul afecţiunilor multifactoriale (simptomele sunt consecinţa interac­ţiunii factorilor genetici şi de mediu). Chiar dacă rozaceea nu se moşteneşte propriu-zis de la părinţi, pacientul în cauză are o sensibilitate crescută la factorii care induc leziunile caracteristice, fapt care are, de cele multe ori, o componentă ereditară.
Există mai multe teorii care îşi propun să explice apariţia bolii.

Tratamentul rozaceei
 

Până în momentul de faţă nu există un tratament curativ pentru rozacee. Cu toate acestea există o serie de măsuri, mai mult sau mai puţin me­dicale, pe care pacienţii le pot lua pentru ameliorarea afecţiunii, pentru a preveni apariţia episoadelor acute şi pentru a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii, în general. Pe lângă tratamentul medi­cal, există câteva re­comandări pe care pacientul cu rozacee ar trebui să le urmeze pentru creşterea potenţei tratamentului me­dicamentos şi în conse­cinţă pentru o evoluţie favorabila a bolii.
 

Îngrijirea corespunzătoare a tenului
 

Pacienţii cu rozacee ar trebui să fo­losească doar produse dermatocosme­tice speciale destinate tenului sensibil, aşa cum sunt săpunurile, loţiu­nile şi cremele hipoalergice, fără alcool. De asemenea, utilizarea dermatocosme­ticelor abrazive ar trebui evitată pentru a nu închide porii (noncomedoge­nice). Igiena tenului trebuie făcută cu grijă, nu este reco­man­dată curăţarea energică a acestuia. Persoanele care folosesc şi produse pentru machiere, trebuie să ia în considerare alegerea unor produse speciale, de asemenea neiiritante şi noncomedogene.
Pacienţii cu rozacee, ar trebui să fo­losească constant o cremă cu factor de protecţie solară pe bază de dimeticon, ciclometicon dioxid de titan sau oxid de zinc (UVA si UVB, FP minim 15).
Nu trebuie să uităm că igiena şi îngrijirea ochilor este un alt element important la pacienţii cu rozacee, în special la cei care asociază rozacee oculară. Se recomandă spălarea deli­cată a ochilor şi folosirea lacrimilor artificiale (picături oculare).
(Atenţie! A se evita folosirea ceaiu­rilor de tipul muşeţelului, contraindicate în general în afecţiunile oculare iritative şi infecţioase).

Profilaxia recurenţelor (acutizărilor) în rozacee este reprezentată în mare parte de identificarea şi evitarea trigge­rilor (factorilor declanşatori). Dintre factorii incriminaţi în acutizarea episoadelor de rozacee amin­tim: alcoolul, alimentele condimentate, fructele, legumele, medicaţia va­sodilatatoare, antihipertensivă, subs­tanţe iritante de tipul parfu­mului, cosmeticelor, expunerea la soare, efortul fizic exagerat, băile fierbinţi etc.
 

Tratamentul medicamentos
 

Rozaceea este o afecţiune incurabilă, tratamentul acesteia fiind strict simptomatic şi de aceea nu trebuie utilizat în afara perioadelor în care leziunile sunt prezente. Exisă o multitudine de opţiuni terapeutice pentru tratarea rozaceei, în funcţie de severitatea şi forma clinică diag­nosticată.
 

Tratamentul topic (local)

Se pot folosi unguente sau loţiuni care conţin metronidazol, acid azelaic (Finacea 15%), sulfacetamidă sodium (Klaron) precum şi produse cu antibiotice de tipul eritromicinei sau clindamicinei. Se recomandă, de asemenea, curăţarea tenului cu loţiuni pe bază de sulfaţi (Rosanil) sau peroxide benzoil (Clearasil).
 

Tratamentul oral antibiotic

Tratamentul cu antibiotice administrat oral este recomandat în cazul pa­cien­ţilor cu forme moderate sau mo­derat-severe de rozacee.

Tratamentul cu corticosteroizi (local sau sistemic) este rezervat cazurilor severe de rozacee.
Isotretinoinul. Este tratamentul de elecţie în acneea recurentă, cronică şi poate fi folosit, de asemenea, şi în formele severe de rozacee.
Tratamentul invaziv şi chirurgical. In­dicaţia chirurgicală este rezervată ca­zurilor grave, complicate de rozacee.
Remodelarea laser si IPL. Laserul nonablativ este eficient în tratamentul formelor moderat-severe şi severe de rozacee deoarece remodelează structura anormală a ţesutului conjunctiv dermic şi ameliorează calitatea epidermei, stimulând regenerarea acesteia. Laserul are, de asemenea, rezultate bune şi în tratamentul telangiectaziilor deoarece absoarbe selectiv oxihemoglobina şi reduce calibrul fără afectarea ţesutului adiacent. Tratamentul cu lumină pulsatilă (IPL), reprezintă de fapt un laser multicromatic (identifică şi distruge pigmenţii cutanaţi) ce are diverse ţinte, inclusiv melanina şi hemoglobina şi de aceea este folosit cu succes în tratamentul leziunilor vasculare şi pigmentare.
Se pot efectua mai multe şedinţe cu un interval de pauză cuprins între 3 şi 6 săptămâni. Pentru rezultate şi mai bune se poate asocia tratamentul laser fotodinamic (tratament chimic foto-indus, Levulan).
Dermabraziunea şi peelingul glico­litic - sunt proceduri care pot fi utilizate cu precauţie în rozacee şi pot să amelioreze calitatea şi textura tenului, având rezultate bune chiar şi în rinofimă.
Chirurgia estetică - telangiectaziile permanente pot fi tratate electro­chirurgical, însă trebuie să reţinem că efectul nu este unul permanent, exis­tând riscul de recurenţă al acestora.