CULTURA

* Poetii mor cand nu mai au ce pierde
Trecerea peste hotarele fluide

* Natiune, naratiune, fictiune
Sangiorzul

* Gabriel Folea, genialul GAZETEI in fizica
In cautarea sclipirii

* Poetii mor cand nu mai au ce pierde
Trecerea peste hotarele fluide

Chipurile scriitorilor au capatat culoarea pietrelor spalate de apele reci ce se coboara peste satele Maramuresului. In carciuma unde-si citesc unul altuia poeziile, ca pe niste spovedanii impotriva zilelor sfaramicioase, degetele lungi si noduroase ale mortii si-au intins umbra neagra peste mesele joase. A murit un poet! In jurul lor e numai tacere, cuvintele refuza sa imbrace haina sonora, plecate si ele parca la un priveghi dureros, undeva, departe.

A murit Vasile Dragos! Cu pixurile stranse nefiresc de puternic intre degetele tremurate, prietenii celui plecat, mai cersesc clipei cumplite, ecou de vers ... pentru Vasile.

Singur intre poeti

O tristete care nu se putea citi usor pe chipul sau si pe care reusea sa o inabuse si sa o arunce in abis. Tacut, modest, grav, de parca purta pe umeri toate durerile si toate mizeriile lumii, care ii parea ostila, straina, indiferenta. Un om bun, fragil, care din timiditate arata atat de rar celor din jur cat suflet si cata bunatate avea de oferit. L-a infrant lipsa de sens, spaima de nimicul in care ne lasam azvarliti, sensibilitatea sa cumplita, complexele pe care le alimentau din plin si cei din jurul sau. Niste grobieni nu-i puteau suporta prezenta si l-au fortat sa plece. Nu stia sa lupte cu mizeria umana. Un poet de toata splendoarea, un artist al marilor taceri care framantau in el ca niste lanuri de grau copt. Cu mai multa intelegere poate ca ar fi reusit sa se impace cu sine si sa se simta util si fericit. N-a fost sa fie asa. "Scarbit de tot, m-as stinge fara glas...". S-a aruncat in gol. L-au inghitit "Hotarele fluide". Daca poti, Dormi in pace, prietene! Fie ca Dumnezeu sa-ti dea linistea si odihna acolo, in cimitirul din Desesti, din preajma casei copilariei tale. (Nicolae Scheianu - poet) Cat de mult ori cat de putin ii trebuie unui om pentru a nu se simti singur? Si, mai ales, pentru a nu se insingura? Un Cuvant, cel mai adesea. Acel cuvant incurajator, vindecator a tot si a toate. Si totusi, miraculoasa terapie a cuvantului Vasile Dragos a stapanit-o in mare masura. Iar cu asupra de masura stapanea Singuratatea... dar a plecat singur, acolo unde-si va continua rostuirea Marii Piramide a Insingurarii... (Valeriu Sabau - prozator)

Sufletul din stanca

Pasarea durerii si-a frant din nou zborul. Zeii obositi se aduna la un pranz funest si cernit de amintiri. Prietenul Vasile a trecut apa Styxului, chemat de fetele morgane ale raului. Cine l-a ademenit, nu vom afla niciodata. Oricum, dinspre Gutai, va mai lacrima o frunza, iar apele Marei vor purta cantec de trista jale. (Nicolae I. Petricec - poet) E semn rau ca a murit un Poet /care a iubit atat de mult/ in curtea casei sale din Desesti/ este un colt urias de stanca/ sufletul poetului fragil e inchis acum/ in piatra aceea surda. A murit un miel care ma iubea/ mereu ignorat mereu de neinteles/ VASILE DRAGOS/ un suspin bland al poeziei. (Ioan Marchis - sculptor) Prieteniile intre poeti au ceva aparte. Vietile poetilor sunt altfel decat vietile celorlalti oameni, pentru ca poetii simt altfel lumea. Divinitatea vorbeste oamenilor prin sfinti si prin poeti. Iata de ce vietile poetilor, ca si vietile sfintilor, ard durere, acea cumplita durere de-a iubi neconditionat lumina, inefabilul, frumosul suprem. Dincolo de toate, durerea de a nu putea pasi peste mlastina cotidiana. Un zbor de batai de inima pentru discretul Vasile Dragos, asezat acum alaturi de Mihai Cupcea, Ioan Viorel Badica, Vasile Bologa, Leontin Dragan... (Alexa Gavril Bale - director Ed. Scriptorium) In tacerea grea care se lasa in urma celui plecat, versurile poetului Ioan Romeo Rosiianu, raman ca o ruga surda, inganata de prea multe ori in ultima vreme, caci tot mai multi dintre slujitorii condeiului ne-au parasit: “Ne mor poetii, Doamne ce se-ntampla?/ De ce ne faci pe lume-atata rau?..."

Vasile Dragos s-a nascut in 17 octombrie 1960, in satul Desesti. Debuteaza cu poezie in anul 1976, in placheta Excelsior. Membru al cenaclurilor literare “Nord" din Baia Mare si al Tinerilor constructori. A colaborat cu publicatiile: Pentru socialism, Maramures, Graiul Maramuresului, Glasul Maramuresului, Archeus, Orizont, Tribuna, Convorbiri literare. In 1982 a primit premiul revistei Orizont la Festivalul de poezie “Nicolae Labis". Volumul "Hotare fluide" a fost premiat la Festivalul International de Poezie de la Sighetu Marmatiei in 1996. (Laura Temian - Autori maramureseni) In urma cu doi ani, editura Iulius tipareste cel de-al doilea volum de versuri al poetului “Monolog Infinit".

Emanuel LUCA



* Natiune, naratiune, fictiune
Sangiorzul

Iarba a izbucnit peste pamantul lins de ploile primaverii, numai bine cat sa gadile boturile umede ale mieilor ce-au scapat de Saptamana Patimilor. Vinul facut fara stiinta se acreste, semn ca e vremea de pus mana pe sapa pentru a pregati o noua recolta. In acest timp al reinnoirii, se sarbatoreste Sangiorzul, unul dintre cele mai importante personaje din mitologia romaneasca, reprezentand o sinteza dintre venerarea Sfantului Gheorghe si cultul unei divinitati agro-pastorale. In elina, "Gheorghie" inseamna lucrator de pamant, iar el cu ajutorul sulitei soarelui biruieste balaurul iernii. Ziua Sfantului Gheorghe, considerat "sfantul cel mai mare peste campuri", peste turme si herghelii de cai (A. Fochi - Datini si eresuri), era marcata prin numeroase practici de magie agrara si apotropaica, mostenite din veacurile cele mai indepartate ale lumii indoeuropene. In preajma zilei de 23 aprilie, se aduceau la case si la grajduri crengi verzi de mesteacan, de stejar sau de fag, oamenii se improurau, adica se stropeau cu apa sau se spalau cu roua diminetii pentru a fi sanatosi peste an; copiii si tinerii faceau focuri vii, sarind peste ele, in scop de curatire; fetele recurgeau la diferite acte de magie erotica, iar flacaii porneau in cautarea comorilor ascunse in pamant, deoarece se credea ca, in aceasta noapte, deasupra lor arde o flacara; mamele lor se sculau de dimineata, culegeau urzici si ii urzicau pe toti casenii "pentru a fi sanatosi si spornici la lucru". Se considera ca in aceasta noapte sunt deosebit de active toate duhurile rele, mai ales cele care iau "mana laptelui" sau "mana campului". Pentru a preveni invazia lor, toata noaptea se canta din buciume si fluiere, se facea zgomot cu obiecte metalice, iar intrarile in ocolul vitelor si in grajduri erau astupate cu crengi de rug, maces sau maracini. Forma cea mai arhaica a sarbatorii pare a o reprezenta Sangiorzul din zona Muntilor Apuseni, unde ceata de feciori organiza un adevarat scenariu al carnavalului de primavara, in care tinerii, imbracati in verdeata, ii stropeau si ii urzicau pe sateni, cantau si jucau, in scopul stimularii magice a fortelor creatoare din natura (V. Butura - Cultura spirituala romaneasca). Tot acum este vremea potrivita pentru a incheia contracte: “Sf. Gheorghe tocmeste si Sf. Dumitru plateste", zice taranul referindu-se la vechile tocmeli ce le incheiau in aceasta perioada stapanii stanelor cu ciobanii si vacarii. Si vorba asta se mai respecta si azi, caci multe datorii asteapta Samedru pentru a fi platite. Sau Pastele Cailor.

Emanuel LUCA



* Gabriel Folea, genialul GAZETEI in fizica
In cautarea sclipirii

Gabriel Folea s-a nascut in 6 ianuarie 1987, in Baia Mare. Absolvent al Scolii generale "Nicolae Iorga", in prezent este elev in clasa a XI-a la Colegiul National "Gheorghe Sincai". In acest an a obtinut locul intai la olimpiada judeteana de fizica si o mentiune la concursul interjudetean "Top-Fiz". Cele doua premii vin in completarea unei carti de vizita care mai cuprinde o mentiune la olimpiada nationala de fizica (2003) si o mentiune speciala la olimpiada nationala (2000).

Gabriel s-a orientat inspre fizica pentru ca a luat intotdeauna in considerare varianta de a absolvi cursurile Politehnicii. Parintii lui sunt ingineri constructori si o inclinatie inspre partea tehnica a lucrurilor pare fireasca. Diferenta e aceea ca Gabriel nu vrea sa ajunga inginer constructor, ci inginer in calculatoare sau telecomunicatii.

Perpetuum mobile cu lichide

Prima tentativa de a realiza un perpetuum mobile a avut-o in clasa a VII-a. Impreuna cu un coleg, a modificat o solutie propusa de un profesor de fizica, introducand in schema aparatului un tub capilar, realizand niste modificari constructive. "Cu ajutorul materiei de clasa a XI-a, am ajuns la concluzia ca solutia nu este buna, pentru ca fortele care faceau ca lichidul sa urce in tubul capilar erau aceleasi forte care nu-l lasau sa iasa de acolo", explica genialul GAZETEI. Ideea de a realiza un perpetuum mobile nu l-a parasit, doar ca n-a mai pus nimic pe hartie. Explicatia pentru aceasta situatie e simpla: "Trebuie sa-ti vina o idee, sa ai o anumita sclipire si, deocamdata, n-am avut o idee noua." Realizarea unui astfel de aparat ar rezolva, in viziunea lui, problema obtinerii de energie prin consumarea unor resurse cat mai mici, sau chiar fara folosirea resurselor naturale. Matematica si informatica sunt domeniile complementare care il pasioneaza pe Gabriel. Mai realizeaza din cand in cand programe pe calculator. De curand, a realizat un program de gestiune a datelor in domeniul tranzactiilor imobiliare.

Cioran si Romania

In afara de lecturile obligatorii pentru scoala, in ultimii doi ani a citit cartile lui Emil Cioran. L-a captivat in special "Pe culmile disperarii". Din cauza ca are un program destul de incarcat, citeste si carti pe care le catalogheaza ca "literatura de consum", gen aventura. Dupa terminarea facultatii, spre diferenta de marea majoritate a colegilor lui de generatie, se gandeste sa ramana in Romania. Aici i se pare ca se poate realiza cel mai bine, in conditiile in care de Romania il leaga parintii, prietenii si colegii. Prietena nu, pentru ca ii lipseste, din mai multe motive: nu se straduieste suficient, are un program destul de incarcat si are pretentii destul de mari. Nu-i place politica si nu face politica, motiv pentru care nu a remarcat nici un politician al Romaniei de azi (nici in bine, nici in rau), dar crede, cu sinceritate si inocenta, ca nimeni nu vrea sa faca rau Romaniei si ca lucrurile se pot indrepta. "Sper ca, dupa 2007, lucrurile sa ia o turnura favorabila, sa se schimbe in bine si sa se formeze in Romania companii multinationale, cu un salariu bun, la nivel occidental". Faca-se voia ta, Gabriele! Asta vrem si noi...

Preferintele unui "geniu"

Exceptand clasa a III-a, cand a practicat tenisul, nu a avut tangente cu sportul, decat prin intermediul televizorului. Ii place sa urmareasca cursele din F1, preferatul sau fiind Michael Schumacher, dupa ce Senna, pe care l-a "prins" putin in copilarie, a murit. In topul preferintelor sportive urmeaza fotbalul. cu doua echipe favorite: Steaua si Chealsea. Nu-i place susanul, n-are preferinte legate de gastronomie, nu-i place sa poarte camasi si in materie de muzica prefera rock-ul si rap-ul (Black Sabbath - mai mult cu Tony Martin decat cu Ozzy Osbourne -, Deep Purple si dintre formatiile mai noi Staind, Papa Roach si 50 Cent).

Ioan BOTIS