Cu şi despre Shakespeare. Horia Gârbea în Baia Mare

Reporter: Ce faceţi în Baia Mare?

Horia Gârbea: Am venit în Baia Mare la invitaţia doamnei Florica Bud, fost membru al Asociaţiei Scriitorilor Bu­cureşti, acum transferată la Cluj.
Amândoi suntem, practic, autorii unei importante edituri, deşi lansată recent, editura Neuma din Cluj. Acolo au apărut recent două volume ale mele. Unul se referă la scrierile lui William Shakespeare, iar în prelungirea acestei lucrări am pregătit şi o conferinţă care se intitulează: Sonete celebre, sonete ascunse. Am prezentat această confe­rinţă pentru prima dată, la Bucureşti. Ieri (14.06 n.red.) am avut onoarea să o prezint la Cluj, la filiala Uniunii Scriitorilor. Iar Irina Petraş mi-a fost amfitrion.
Acum, la Baia Mare. Doamna Adriana Hedeş, directoarea editurii Neuma mă va prezenta publicului!

Rep.: Care sunt cele două volume prezentate publicului băimărean?
H.G.: „Lunaticul, îndrăgostitul şi poetul sau Despre personajele lui Shakes­peare” şi „Poeme cu înger”. Cele două volume vin în seria de nouă volume editate la editura Neuma, în coordo­narea doamnei Hereş. Editură la care şi doamna Bud a editat o carte pentru copii.
Este un eveniment mai complex. Recent a apărut şi un volum omagial prilejuit de o aniversare rotundă, foarte frumoasă, a doamnei Florica Bud.
Legăturile mele cu Baia Mare sunt vechi, aş spune chiar străvechi, datează de la începutul anilor ’90. De asemenea, prietenia literară care mă leagă de Ardeal, în general, şi de Baia Mare în mod special.

Rep.: Prietenia literară (şi nu numai literară) cu familia Bud datează de mulţi ani. Aţi lucrat şi cu domnul Bud?
H.G.: Recent, la Teatrul Dramaturgilor Români, pe care îl coordonez de vreo opt luni, am avut o lansare a celui mai recent volum al domnului Bud, un volum de tablete, o culegere de jurna­lism. Lansarea a avut un deosebit succes. Pot spune de familia Bud că cei doi scriitori se completează. Au o literatură complementară. Doamna Bud este poetă, prozatoare, iar la revista Neuma este titulara rubricii culinare unde prezintă vechi reţete maramureşene. În timp ce domnul Bud este, mai degrabă, axat pe jurnalismul politic şi cultural. Un autor cu multe apariţii, deţinător al Premiului Academiei.

Rep.: Revenind la evenimentul de acum, de ce credeţi că Shakespeare rămâne actual, este citit de români?
H.G.: Shakespeare este actual pentru orice moment al civilizaţiei. Natura umană nu a evoluat, probabil atât de mult, de pe vremea lui Coriolanus, cea mai veche, ca acţiune, piesă a lui Shakes­peare. Indiscutabil, rămâne actual! Am avut o experienţă revelatoare în acest sens, împreună cu domnul profesor Volceanov, iniţiatorul ediţiei Shakes­peare la care şi eu sunt parte, am tradus Coriolanus care se va juca curând la Teatru Bulandra, în regia lui Alexandru Darie. Actorii îi spuneau regizorului că împreună cu mine am făcut ca piesa de teatru să pară actuală. Spuneau că parcă se întâmplă acum în stradă! Spuneau că am tras din condei! Că nu e în Coriolanus aşa ceva! Dar actorii se înşelau. În Coriolanus chiar erau acele lucruri care se întâmplau, efectiv, în stradă.
Coriolanus, printre altele, este o piesă po­litică de o actualitate absolut uluitoa­re, aşa cum şi celelalte piese sunt, la rândul lor.
Să nu uităm că Henric al V-lea, ecra­nizarea acestei piese a fost filmată special pentru a îmbărbăta trupele engleze înainte de debarcarea din Normandia. Este cea mai bună dovadă a actualităţii lui Shakespeare. Chiar dacă războaiele nu se mai poartă cu mijloacele din epoca lui Shakespeare, lucrurile sunt extrem de actuale. La fel este şi în Henric al VIII-lea, pe care l-am tradus recent cu Lucia Verona.

Rep.: Vorbeaţi elogios de editura Neuma din Cluj. Mai este loc de încă o editură?
H.G.: Editura Neuma a început să activeze în urmă cu patru ani. Şi este mereu loc de încă o editură! Edituri apar, dar şi dispar. Este greu să rezişti pe piaţă, cititorii sunt mai puţini, librării se închid! Din fericire mai există, şi în Baia Mare, minunate Biblioteci jude­ţene şi cu ele lucrurile pot să meargă înainte. Cărţile intră în Biblioteci şi pot fi consultate de cititori. În acest context, editurile trebuie să îşi facă treaba, iar scriitorii, cei activi, trebuie să aibă unde să publice! Eu am ales editura Neuma pentru deosebita seriozitate, cărţile sunt realizate în condiţii excepţionale.
Deşi este de patru ani, în ultimele 18 luni editura Neuma a avut o explozie editorială, iar din noiembrie anul trecut editează şi revista Neuma, o revistă de 100 de pagini de o mare ţinută.

Rep.: Sunteţi un tip foarte activ. Cum reuşiţi să scrieţi zeci de volume, să traduceţi, să faceţi scenografie, să coordonaţi un teatru, dar şi alte activităţi?
H.G.: Este o activitate normală, intensă, în slujba culturii. De formaţie sunt inginer constructor, nu mi-am abandonat niciodată profesia, sunt profesor universitar, predau Rezistenţă statică, beton, mecanică la Universitatea de stat din Bucureşti, dar în paralel cu asta am destul timp ca să pot să scriu, să traduc Shakespeare, o activitate care îmi face mare plăcere şi care mă reinventează. Recent am acceptat să coordonez un teatru. Este o provocare, dar un astfel de lucru nu se refuză! Teatrul Drama­turgilor Români care recent a aniversat un an de la cea dintâi premieră. Este un teatru dinamic, în 12 luni am avut 12 premiere cu autori români, contemporani. Sunt şi redactor la o altă revistă, „Luceafărul de dimineaţă”, o revistă a Uniunii Scriitorilor. Îmi plac pro­vocările!

Rep.: Vine lumea la teatru?
H.G.: Da. Vine. Depinde, desigur, şi de produsul oferit! Nu este numai o ches­tiune de marketing, până la urmă lumea simte valoarea. Spectatorul ştie ce vrea să vadă.
Oamenii vin la teatru, citesc, însă sigur, faţă de vremurile de dinainte de 1989, în general de tristă amintire, situaţia este diferită.
Atunci apăreau puţine cărţi, erau puţine edituri, iar cenzura era dramatică. Acum sunt enorm de multe edituri, foarte multe volume şi s-a împărţit ace­laşi public la infinit mai multe cărţi. Există senzaţia că nu se citeşte. Pe de altă par­te, cititorii se polarizează în marile edituri şi pe autorii de notorietate!
Dar lucrurile stau destul de bine, cred eu.   

 

„Este o activitate normală, intensă, în slujba culturii. De formaţie sunt inginer constructor, nu mi-am abandonat niciodată profesia, sunt profesor universitar, predau Rezistenţă statică, beton, mecanică la Universitatea de stat din Bucureşti, dar în paralel cu asta am destul timp ca să pot să scriu, să traduc Shakespeare, o activitate care îmi face mare plăcere şi care mă reinventează. Recent am acceptat să coordonez un teatru. Este o provocare, dar un astfel de lucru nu se refuză!”

Horea Gârbea