Cu drag... despre UZP!

Într-un tabel cu acronime culturale, UZP înseamnă Uniunea Ziariştilor Profe­sio­nişti din România. Este, în fapt, asociaţia profesională „de creaţie publicistică şi jurnalistică a ziariştilor din România şi din comunităţile româneşti de peste hotare”. Actualii lideri se revendică, prin statut şi profil, de la organizaţia omo­nimă, înfiinţată în 1919, în atmosfera de mare emulaţie patriotică ce cuprinsese Ţara după Marea Unire.

Într-adevăr, privind diacronic stările de lucruri, la 11 ianuarie 1919, a avut loc la Bucureşti Adunarea Generală de constituire a acestei bresle profesionale. Primul preşedinte – Heinrich Streitman, filosof şi doctor în ştiinţe fizico-chimice, patron de librărie cu sală de lectură, comentator de calibru. Fusese propus de Pamfil Şeicaru, cel care a condus mai apoi celebrul ziar „Curentul”. Agapa breslaşilor proaspăt organizaţi în 1919
s-a ţinut la Restaurantul „Trei ochi sub plapumă”, renumit în acea vreme şi pentru că aici cânta taraful „Ochi albi”. În ciuda diferenţelor politice şi de opinii, a diversităţii angajamentelor patronale şi „etnice”, în interiorul proaspetei orga­nizaţii se putea identifica un curent accentuat de... solidaritate. Ba, mai mult, unii dintre primii lideri ai UZP, deşi evrei, cum e cazul ziariştilor Brunea Fox şi Samson Abramovici, au publicat în epocă şi cărţi de rugăciuni ortodoxe sau broşuri cu caracter creştin!!!
A fost organizat apoi Congresul Presei Române, în 1922, care a subliniat şi pri­mele succese: contracte de muncă, dreptul de preaviz, repaos duminical şi...  plata concediului de odihnă!
Nu voi continua şirul istoriei, ci voi adu­ce, din condei, lucrurile, încet-încetişor, la vremea noastră. În sfârşit, după lupte „secularizante” ce au durat zeci de ani, UZP a obţinut anul trecut o remarcabilă victorie – recunoaşterea ocupaţiei de ziarist ca „profesie creativă”. Altfel spus, alături de scriitori, pictori, sculptori, arhitecţi, solişti de muzică populară, alţi interpreţi etc., ziariştilor li se acordă drept la pensia suplimentară. Aşadar, creatorii din presă primesc o indem­ni­zaţie din sistemul public de pensii asemenea altor membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.
Nu discutăm aici şi acum despre disputele create în jurul acestui mare „succes”. Personal, salut cu mult drag „victoria”, deşi nu sunt beneficiarul unei astfel de „îndreptări”!
Mi-am început viaţa profesională, în 1972, ca redactor la ziarul judeţean „Năzuinţa”, din Zalău, am colaborat la o mulţime de publicaţii, am condus sau chiar am iniţiat ziare şi reviste noi („Nord”, „Familia română”, „Labirint”, „Va­tra românească” ş.a.), dar destinul meu este legat trainic de „managementul cultural”, activitate nerecu­nos­cută ca una „creatoare”! Deci, nu fac aici o pledoarie pro domo.

Cunosc sute de ziarişti mai buni decât alte sute de scriitori, membri ai USR, sunt prieten cu sute de ziarişti care sunt şi excelenţi scriitori sau artişti plastici...
Deci, cred că s-a făcut, într-un fel (chiar dacă prea târziu!), DREPTATE!
Felicitări conducerii UZP!