Credincioșii întâmpinați cu flori tricolore la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare

Pe un covor de flori tricolore, emoționați, purtând măști și păstrând distanța, „udați” de „lacrimile Maicii Domnului”, cum a numit PS Iustin ploaia de duminică, credincioșii au putut participa în sfârșit la Sfânta Liturghie, după o pauză de câteva săptămâni, impusă de starea de urgență.

Duminică, 17 mai 2020, Duminica Samarinencei, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, pe esplanada Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, prima Sfântă Liturghie Arhierească după ridicarea stării de urgenţă de vineri, 15 mai 2020, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi alcătuit din preoţi şi diaconi ai Ca­tedralei.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul „Doxologia” al Catedralei, dirijat de Prof. Dr. Cosmin Lauran.
Pentru ca să se păstreze distanţa sanitară, în curtea Catedralei au fost marcate, pe asfalt, cu vopsea, de
voluntarii Catedralei şi membrii filialei ASCOR Baia Mare, locurile pe care credincioşii să le ocupe în timpul Sfintei Liturghii.
Locul a fost reprezentat dintr-o floare alcătuită din trei inimi şi tricolorul din Drapelul Naţional, fiind creată, astfel, ad-hoc, o operă de artă de bun gust.
Pe o ploaie torenţială ce nu se mai oprea, care a generat o mare de umbrele, o numeroasă mulţime de credincioşi a ocupat în întregime curtea Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, pe tot timpul Sfintei Liturghii. „Eu cred că sunt lacrimile Maicii Domnului pentru că i s-au întors fiii acasă, adică la biserică, iar noi nu suntem creştini doar de vreme bună, suntem creş­tini de toată vremea. Şi când este timp frumos, şi când este ger, şi când plouă, şi când este timp mai puţin prielnic, suntem şi rămânem creştini”, a explicat Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin.
Anafura a fost înmânată credin­cioşilor în pungi de hârtie inscrip­ţionate cu imaginea Catedralei şi destinaţia ei explicită, pusă de vo­luntarii Catedralei, cu respectarea strictă a regulilor sanitare.
În cuvântul de învăţătură, Preasfin­ţitul Părinte Episcop Iustin s-a oprit asupra pericopei evanghelice a Samarinencei, citită în tipul Sfintei Liturghii.
„Trebuie să reţinem că Mântuitorul elimină graniţele dintre oameni, mentalităţile, şi cere iubire reciprocă şi respect reciproc între oameni, respectul demnităţii umane, respectul pentru faptul că fiecare om este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Aceasta este prima învăţătură. Şi a venit să ofere tuturor oamenilor de pe pământ, nu numai poporului ales, şansa de a crede în Dumnezeu. Desfiinţează graniţele şi fiecare popor, reţineţi, este un nou popor al lui Dumnezeu. Apoi, stă de vorbă cu o femeie păcătoasă, neconsiderând că L-a atins, într-un fel, păcatul acestei femei sau pu­blicitatea ei negativă pe care o avea în comunitate. Sunt multe păcate într-o localitate şi oamenii se cu­nosc şi ştiu fiecare ce slăbiciuni are. Şi atunci are oprobriul public acel om care are anumite păcate. Ori, femeia aceasta era recunos­cută în localitate ca o femeie păcă­toasă, care a călcat legea.
Mân­tuitorul trece peste aceste con­cepţii învechite, ca să salveze un suflet. S-o vindece de greaua ei pătimire şi încet-încet o catehi­zează, o luminează, o determină să dorească altceva, să dorească apa cea vie. Apa cea vie ce este? Duhul cel Preasfânt pe care Îl primim în Sfintele şi Dumnezeieştile Taine, care se face în noi izvor de apă vie. De apă curgătoare spre viaţa veşnică, ce ne sfinţeşte, care ne vindecă, care ne înnobilează, ne mântuieşte şi ne îndumnezeieşte. Apoi, cu siguranţă că Mântuitorul a urmărit să ajungă în acea localitate şi să facă ce n-a putut face în ţinutul gadarenilor, unde gadarenii I-au cerut să plece de la ei. Samarinenii L-au rugat să rămână şi a rămas la ei trei zile. Şi au crezut în El. S-au convertit, iar pe femeia aceasta au transformat-o într-o mărturisitoare. A făcut lucru de apostol. S-a dus şi a mărturisit: veniţi şi vedeţi şi voi un Om, care mi-a spus toate. Nu cumva Acesta este Cel pe Care Îl aşteptăm? Cel făgăduit? Cel de Care ştim şi noi din Legea lui Moise că trebuie să vină? Şi mulţi au crezut în Hristos. Şi ei înşişi au mărturisit: Credem că Acesta este Mesia Hristos Fiul lui Dumnezeu”.
În continuare, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a explicat credin­cioşilor ce este, de fapt, Apa cea Vie:
„Şi, în final, să reţinem următorul lucru: Apa cea Vie este credinţa cea adevărată, care a revelat-o Dumnezeu prin prooroci, apoi, la plinirea vremii, prin Mântuitorul Însuşi, apoi a fost transmisă nouă prin Sfintele Scripturi, prin Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Evanghelişti şi se găseşte în Sfânta şi Dumnezeiasca Scriptură.

Nu v-a fost sete şi foame de Dumnezeu, de Liturghie, de imnografie, de cuvântul lui Dumnezeu, deşi ne-am întâlnit prin televizor? Nu-i suficient. Iată că astăzi aţi venit şi staţi ca şi lacrimile fiilor pământului înaintea lui Dumnezeu, mărturie că v-aţi dorit atât de mult să aveţi Liturghie. Ce vrei mai mare mărturie pentru necre­dincioşii de astăzi, care lovesc Bi­serica lui Hristos şi tulbură liniştea şi pacea comu­nităţilor, şi pacea creştinilor? Ce vrei mai mare dovadă? Unde ar putea ei să ţină, într-o ploaie permanentă, la orice festival sau spectacol, să-i ţină pe oameni să stea, să asculte? Să ne ajute Dumnezeu să ne adăpăm din Apa cea Vie a Bisericii lui Hristos, din Evanghelie, din lumina Evangheliei, din Tainele Bisericii, din credinţa noastră ortodoxă strămo­şească. Pe care s-o mărtu­risim, pe care s-o trăim, pe care
s-o împlinim în vieţuirea noastră creş­tină”.