Corespondenţă exclusivă din Paris: Naşterea Domnului

S-a lăsat postul Crăciunului şi-ntr-un zvon de colinde, în lumea celor ce n-au nici televizor, nici radio şi nici lumină electrică, parcă s-ar auzi ceva nu de Moş Nicolae, nici de Moş Crăciun – de Moş Gerilă nici poveste – ci de Hristos. Cum că s-ar naşte iar în lume şi cum odată cu naşterea Lui, ivise-va tot în lume şi lumina acelei cunoştinţe întru care cei ce slujeau stelelor de la Stea ar fi învăţat să se închine Lui, soarelui dreptăţii, şi să-l preamărească pe El, răsăritul cel de Sus.

De altfel, parc-aşa suna şi troparul Sfintei Sărbători, nu? „Naşterea Ta, Hristoase, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei, că-ntru dînsa cei ce slujeau stelelor de la Stea au învăţat să se-nchine Ţie, soarelui drep­tăţii, şi să te preamărească pe Tine, răsă­ritul cel de sus. Doamne, mărire Ţie!”
Şi nu cred că am greşit amintindu-mi-l din copilărie, c-aşa suna şi ceea ce-mi gîdilă urechile, acum, în amurgul vieţii.
Hristos iar se va naşte în lume şi nu numai în lumea celor năpăstuiţi şi bătuţi de Dumnezeu, ci şi cea a celor mari şi tari, aici, pe pămînt. Dar cum şi unde îl vor primi ei, e altă întrebare.
Îl vor primi ei oare tot într-un staul şi-ntr-o iesle ca cea de atunci, cu oi, cu dobitoace, cu păstori, cu magi bogaţi, învăluiţi în smirnă şi tămîie şi cu-n cor de îngeri deasupra? Sau într-un leagăn scump dintr-un spital modern, cu doctori mamoşi din toate universităţile lumii, investiţi de marii bancheri cu cecuri de platină şi patimi perverse sub lampadare de mii de volţi? Că de unde, azi, staule cu oi, mă­gari şi magi plăsmuitori de sorţi?
Trecute vremile cînd pentru Cel născut în grajd se pregătea supliciul Crucii. Azi, pentru orice născut, oriunde, se pregăteşte ceea ce-l aşteaptă după cum îl va primi şi el pe Dumnezeu cu colindul.  De aceea:
„Sculaţi, sculaţi, boieri mari
Că vă vin colindători
Noaptea pe la cîntători
    (cînd nici nu v-aşteptaţi)
Şi v-aduc pe Dumnezeu
Să vă mîntuie de rău”...

Profesorul şi scriitorul Marcel Petrişor s-a născut pe 13 aprilie 1930 la Ocişor (în inima Ardealului, între Ţebea şi Hălmagiu, nu departe de Vaţa, locul de obârşie al legendarului Arsenie Boca), din părinţi învăţători (Aurel şi Melania) şi bunici şi străbunici preoţi. După studiile liceale de la Brad şi Deva, în 1952, pe când era student la Filosofie, este arestat pentru prima oară (îi împrumutase cartela sa de masă regretatului critic literar Ovidiu Cotruş - nepotul poetului Aron Cotruş -, pe care noul regim îl socotea „duşman al poporului”).
Smuls peste noapte din Clujul visurilor juvenile, este târât prin Rahova, Jilava, Malmaison, Uranus, din nou Jilava, apoi Dej, Gherla, Aiud. Din primăvara până în toamna lui 1956 are parte doar de câteva luni de libertate chinuită, după care este rearestat sub acuzaţia de a fi participat la un „complot studenţesc”, pe fondul tulburărilor din Ungaria.
Încadrat într-un lot de potenţiali condamnaţi la moarte, a stat sub teroarea sentinţei mereu amânate până în august 1957. Va fi eliberat abia în 1964, după un nou tur al groazei pe la Interne-Malmaison-Uranus-Jilava-Aiud (amănunte ale biografiei sale de deţinut politic se află împrăştiate în volumele de
memorii, unde autorul „s-a ascuns” iniţial sub numele personajului Mircea Petre).
După ieşirea definitivă din închisoare, va urma Literele (specializarea franceză-spaniolă) la Bucureşti, unde se va şi stabili. Mulţi dintre colegii şi cunoscuţii din prima studenţie erau acum cadre universitare. În 1970, renunţând la un post de universitar la Iaşi (ce i se cuvenea prin repartiţie, conform mediei de absolvire), alege să rămână profesor de liceu în capitală (iniţial la „Iulia Haşdeu”, unde a ţinut ani de-a rândul şi un minunat cenaclu literar, apoi la „Spiru Haret”, de unde s-a şi pensionat). După un prim mariaj eşuat, în 1973 se căsătoreşte cu Dana-Ilinca Konya, descendentă din ilustra familie a Negruzzeştilor.
Beneficiind într-o oarecare măsură de perioada de „liberalizare” de la răscrucea deceniilor 7 şi 8, îşi începe bogata activitate publicistică (devenind, după câţiva ani, şi membru al Uniunii Scriitorilor). După 1989, este preşedinte al Federaţiei Română a Foştilor Deţinuţi Politici şi Luptători Anticomunişti. Recent a fost primit din partea P.S Justin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului Crucea Sf. Iosif Mărturisitorul, cu ocazia colocviului „Prinos de cinstire adus mărturisitorilor credinţei ortodoxe din temniţele comuniste”. 
 

Cărți publicate de MARCEL PETRIŞOR

- Serile-n sat la Ocişor (povestiri), Ed. Albatros, Bucureşti, 1971;
- Curente estetice contemporane, Ed. Univers, Bucureşti, 1972;
- Grünewald  (album), Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972 (ed. a II-a: 1985);
- La Rochefoucauld. Aventura orgoliului, Ed. Albatros (Col. „Contem­poranul nostru”), Bucureşti, 1973;
- Măreasa (roman), Ed. Albatros, Bucureşti, 1975;
- Călătorie spre Soare-Răsare, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1976;
- Crişan (roman), Ed. Albatros, Bucureşti, 1977;
- Vitralii (eseuri), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1978;
- Temeri (roman), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1985;
- Căruţa cu scînduri (roman), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1990;
- Fortul 13. Convorbiri din detenţie, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1991;
-  Secretul Fortului 13. Reeducări şi execuţii, Ed. Timpul, Iaşi, 1995;
- N. V. Gogol şi paradoxurile literaturii moderne, Institutul European (Col. „Eseuri de ieri şi de azi”), Iaşi, 1996;
- La capăt de drum, Institutul European, Iaşi, 1997;
- Drumuri întortocheate. Jurnal de călătorie în Asia, Europa şi America de Nord, Ed. Junimea, Iaşi, 2001;
- Cei din Aciua (roman), Ed. Vremea, Bucureşti, 2004;
- Strigoii Ocişorului, Ed. Vremea, Bucureşti, 2005;
- Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi, Ed. Vremea, Bucureşti, 2008;
- Cumplite încercări, Doamne! (Anii de mucenicie ai temniţelor comuniste) (Ed. Christiana din Bucureşti).