Colțu̕ meu / Trăiască Schengen

 În plină dispută între suveraniști și proeuropeni, am făcut gestul unui om normal de a merge până în Ungaria. Din motive personale, dar și din curiozitate. Să văd cum merg lucrurile la graniță. Am plecat de dimineață pentru a ajunge în timp util acolo unde doream. Am intrat în Satu Mare și am văzut lucrări de infrastructură rutieră, terminate de sătmăreni. Pe la noi, pauză, eventual poze.

Apoi la Petea. În apropiere de vamă, am observat un șir de mașini și m-am speriat. Să fie coadă la vamă? Controale, veșnicele controale. Dar nu, era o coadă pur și simplu mașini care staționau pe partea dreaptă a drumului. Încă nu era vama. Ne-am apropiat și, de departe, nu s-a mai văzut nicio mașină. Ne-am apropiat de căsuțele alea unde stăteau vameșii și nu era nimeni. Am trecut fără probleme. Nici țipenie de vameș, nici român, nici maghiar. Trăiască Schengen!

Deci, în premieră, am trecut în zece secunde vama unde, cu puțin timp în urmă, stăteam zeci de minute, chiar și ore.

A fost un sentiment greu de explicat. Nu călătoresc frecvent, dar uneori mai plec înspre vest. Dar acum totul a fost la liber. Incredibil. Mă și gândesc la cei care pleacă zilnic, des, la cei cu tiruri, cât de comod poate fi acum.

Am mai avut o astfel de senzație când am plecat până în Italia. O dată am fost. După ce ne-am făcut stagiu la vamă, am trecut în Ungaria unde am mers până ne-am plictisit. La un moment dat, am ajuns la granița cu Slovenia. Dacă nu ar fi fost indicatoare, nici nu știam că intrăm într-o altă țară. Erau ceva căsuțe din astea ca la Petea, dar vechi, cam dărăpănate, semn că nu mai fuseseră folosite de mult. Am trecut și, nu departe de graniță, era un fel de magazin cu de toate. Ne-am oprit și am inspirat aer de țară nouă. În magazin, fel și fel de chestii. Dar toate cu prețuri în euro. O altă noutate. Aveam ceva mărunțiș în moneda europeană și mi-am luat o apă. Parcă și asta avea alt gust.

Iar acum avem și noi posibilitatea asta de a merge liberi. Pa, georgeștilor!