Colţu meu. Să nu te îmbolnăvești pe timp de pandemie

Pandemia asta nenorocită nu ne dă pace, nu pleacă, ne schimbă felul de viață, obiceiurile, totul este dat peste cap. Dacă ai neșansa de a te îmbolnăvi, pe lângă boala în sine, mai ai de luptat cu sistemul imobilizat de cumplitul virus. Să spunem că ai o problemă, o afecțiune pe care, în mod normal, ai fi tratat-o la medic, la spital. Acum e mai greu. Mulți medici nu mai practică decât online, telefonic sau peste încă vreo două – trei săptămâni, când se presupune că pandemia va încetini semnificativ. Este doar o teorie.
Așa că îți iei bagajul adevărat și bagajul sufletesc și, evident, boala ce stă pitită acolo, în ungherele nevăzute ale sufletului, și pleci la drum spre un alt spital. După câțiva zeci de kilometri ajungi cu speranță la spital. Aici liniște, doar câțiva pacienți, probabil stau la o șuetă, la aer. Îți pui masca, te dezinfectezi pe mâini și apoi afli cu stupoare că la spital nu sunt medici. Că îs plecați la ceva curs. Iar spitalul a fost lăsat de izbeliște.
Înapoi spre bază și pe căutat alte variante. După ce s-a înroșit telefonul, ai reușit să vorbești cu o doctoriță de la spitalul din Cluj - capitala Ardealului și al doilea oraș al țării. Te înțelegi cu doctorița și a doua zi, cu bagajele spre Cluj. Iei microbuzul ce te duce spre medic, tratament, spre mai bine. Acolo, ne­bunia de pe lume. Aglomerat, stresant, orașul este greu de înțeles. Dacă nu îl cunoști, nu ai decât varianta taxi spre spitalul mult dorit. Și așa a durat o veșnicie până ai ajuns. Dar te-ai încadrat în timp, ai ajuns la ora fixată. Cu bagajele multe, cu oboseala acumulată, aștepți să vină doctorița. În sfârșit, vei vorbi cu un medic față în față. Și a venit. Nu te-a lăsat să spui nimic și cu o voce neutră te-a anunțat că locul în spital, care îți fusese oferit cu o zi în urmă, a fost ocupat. „A venit conferen­ția­rul cu un pacient și a ocupat locul”, a spus doctorița, după care s-a întors și a plecat. Ai rămas mut, cu bagajele grele în jur și cu boala ce tropăia de bucurie că a scăpat și de această dată. După mai multe ore, ajungi acasă, obosit, la fel de bolnav și fără variantă de a rezolva situația.