Colţu meu. Răceala cea de toate zilele!

Am fost la unul dintre marile ma­gazine ale Băii Mari, pentru ceva cumpărături. După căutat şi luat de pe raft, m-am pus la rând. Că nu se poate fără rând. Au „n” case de marcat, dar sunt deschise doar câteva. În fine, am stat la rând mai mult decât am căutat ce am pus în coş. După vreo... minute am ajuns la casă şi m-am pregătit să plătesc. Casiera, o femeie între două vârste, era răcită. Avea nasul roşu şi priviri de om chinuit. Mai tuşea şi îşi ştergea nasul între doi clienţi. În plin sezon de gripă autohtonă şi de pe alte meleaguri, ăştia pun la casă o femeie care era răcită cobză. Nu prea mi-a mai venit să plătesc. Dacă nu erau nu ştiu câţi la rând aş fi abandonat casa respectivă şi aş fi mers în altă parte. Am plătit şi mi-am luat restul cu gândul la medicamente şi stat pe la medici. Nu sunt un tip sensibil, dar după ce vezi zi de zi ştiri despre ravagiile pe care le face gripa de la noi sau din China, începi să te fereşti de astfel de situaţii. Din păcate, astfel de situaţii se întâlnesc destul de des. În multe locuri publice umblă oameni răciţi. Nu fac decât să îm­prăştie în jur boala care pe altul, poate, îl ţintuieşte în pat sau mai rău, îl duce la spital. Şi mai rău, am văzut copii duşi de părinţi inconştienţi în fel şi fel de locuri, copii bolnavi, răciţi, copii care tuşesc zdravăn.
Greu de înţeles astfel de situaţii. Rezolvarea ar fi simplă, cei bolnavi să fie izolaţi şi să nu meargă decât acolo unde este necesar, la medic, de exemplu. Să poarte măşti, iar cei mari să nu meargă la serviciu. Să nu uităm spălatul pe mâini care te fereşte de o posibilă boală. Asta e teoria. În practică, se pare că nu suntem civilizaţi, ca să nu spun altfel. Am încercat odată să îi spun unui părinte că nu e normal..., dar m-a repezit şi probabil m-a înjurat în timp ce se îndepărta de locul în care eram.
Oameni!