Colţu’ meu / O migraţiune de neînţeles

Cel mai important subiect al acestei perioade este problema imigranţilor şi impotenţa europeană de a rezolva situaţia. Situaţie ce este complicată, deoarece UE are un set de regulamente, la modul simplist spus, ce ar trebui respectate. În cazul migraţiei, cei ce vin ar trebui primiţi şi integraţi din toate punctele de vedere. Probabil, când s-au gândit aceste reguli, nu se credea că UE va fi un fel de tărâm al făgăduinţei. Acum este greu să primeşti sute de mii de oameni şi cine ştie câţi vor mai veni. Vom ajunge ca fiecare ţară europeană să aibă o comunitate mai mare sau mai mică, după cum vor negocia politicienii, de sirieni, afgani şi alţii. Nu ştiu dacă ar fi bine sau nu.

Nu ştiu dacă aşa ne dovedim a fi democraţi şi europeni autentici… Sigur, o soluţie ar trebui găsită, dar lucrurile par a fi scăpate de sub control. Am văzut mulţi analişti, politicieni români care şi-au dat cu părerea faţă de subiect. Cam toţi spuneau acelaşi lucru, că trebuie să îi primim, că trebuie să le asigurăm o cazare, masă, că trebuie să îi integrăm, să le găsim de serviciu şi aşa mai departe.

Şi vorbeau cu aşa mare lejeritate despre locuri de muncă, case, că m-am enervat. Păi, nu ar trebui să ne intereseze în primul rând de locuri de muncă pentru români, de case pentru tinerii ăştia amărâţi că sunt români şi nu au nicio posibilitate de a lua, primi o casă pentru a se putea căsători sau a trăi cât de cât decent. Probabil, ăştia care îşi dau cu părerea au case, vile, apartamente (sunt multe exemple de sus) şi ei cred că asta e starea naturală a românilor de pretutindeni. Au proprietăţi, au bani, se duc în străinătate să lucreze din cauză de plictis.

Poate ar trebui ca, după ce avem rezolvate în mare aceste probleme, să ne uităm la străini şi nevoile lor urgente. Nu îi pune nimeni să vină în ţări despre care nu ştiu nimic! Oare de ce nu se duc, de exemplu, şi în Rusia? O ţară mare, cu mult teren, unde s-ar putea da pământ pentru a fi lucrat. Şi mai sunt teritorii ce ar putea fi astfel exploatate. De ce să accepţi să vii unde trebuie să te furişezi, să stai la cozi interminabile, să fi însemnat cu pixul ca la gazarea nazistă, să fi împins de colo-acolo, asta e viaţa pe care o doresc?