Coltu’ meu / Copii violenţi, o societate violentă. Democraţie vs. socialism!

Am asistat la o discuţie interesantă despre binefacerile democraţiei originale de acum într-o scurtă comparaţie cu socialismul biruitor de dinainte de 1989. Prietenul meu, altfel un fervent susţină­tor al democraţiei adevărate, a capitalismului, a libertăţii cuvântului, presei, eco­nomiei de piaţă a constatat că se întâm­plă lucruri ciudate în şcolile din Baia Mare. A vorbit despre violenţa unora din­tre elevi, obsedat de faptul că un şco­lar de clasă primară şi-a permis să aibă un comportament suburban, lovind cu pumnul în burtă învăţătoarea de la clasă.
Prietenul mi-a spus că în socialismul-comunist, cu toate relele din lume, ce a susţinut dezvoltarea omului nou nu s-ar fi întâmplat o astfel de situaţie. Un elev, un puştiulică ce loveşte în burtă învăţătoarea!
„Ce se va întâmpla când va ajunge în liceu? Va da în cap profesorilor, cole­gi­lor sau pe stradă. Este incredibil ce se întâmplă!”, îmi spunea prietenul meu. Este pentru prima data când îl aud vorbind aşa, adică rău, urât, despre de­mocraţia de acum şi recunoscând că perioada comunistă nu a însemnat numai orori, pumn în gură, existenţă cenuşie şi plină de lipsuri.
Dincolo de o polemică politică, exis­tenţială, realitatea rămâne. Violenţa în şcoli este prezentă, iar copiii de vârste mici aplică ceea ce văd, aud acasă, pe stradă sau aiurea. Violenţa verbală şi fizică e prezentă cam peste tot. Elevii sili­tori, cei cuminţi sunt bătuţi, jigniţi, terfeliţi de colegii lor mai mari, mai pu­ternici, mai proşti. Şi mi-am adus aminte de faptul că multe progenituri ale barosanilor care populează societate actuală sunt astfel de specimene. Ca ziarist, am asistat la nenumărate situaţii în care potentaţi ai zilei, fie politicieni, fie oameni de afaceri veneau la şcoli pentru a se certa cu profesori, directori, pentru faptul că progenitura nu a luat notă maximă sau altceva. Cearta avea loc de faţă cu pruncul ce privea cu mândrie cum tata sau mama dă de pământ cu un profesor, învăţător ori educator.
După ce se făcea dreptatea cu „pumnul şi palma”, odrasla punea în aplicare ce a învăţat de la părinte, în clasă, în curte şi mai nou pe profesori ori învăţători.

Este un fenomen ce a scăpat de sub control, iar ministrul Pop nu face nimic. Adică, face ce ştie!