Colţu’ meu / Baia Sprie - Bârsana şi telefonul meu puternic

În luna iulie am fost în Bărsana pentru o documentare. Înainte să plec din Baia Mare, am stat de vorbă cu cei ce umblă des peste Deal pentru a afla cum sunt drumurile. Mi-au spus să evit Baia Sprie – Bârsana că stai mult la semafoare şi sunt porţiuni mari de drum rău. Doar un prieten mi-a spus să merg cu încredere pe acest drum deoarece s-a lucrat mult şi bine. Prietenul meu, recunoscut pentru înţelepciunea lui, m-a convins, am plecat pe celebrul drum cu temeri că voi face cine ştie cât pân’ la destinaţie.

Între Baia Sprie şi Cavnic au fost câteva porţiuni de drum pe care se lucra şi unde a trebuit să aştept cam cinci minute schimbarea semaforului pus de constructor. Una peste alta, am stat cam 15-20 de minute pe ici-colo. Timp pe care l-am recuperat pe drumul proaspăt asfaltat, un drum foarte bun în marea lui majoritate. Nu tu hârtoape, nu şanţuri în asfalt, totul negru unsuros şi o rulare a maşinii în registru lin de puteai să vezi şi peisajul deosebit pe pantele ce duc la Bârsana.

Am ajuns fără vreo întârziere.

După ce am terminat, la vreo patru ore, am plecat spre casă, relaxat şi dornic să văd cât mai mult din frumuseţea drumului. Undeva, nu mai ştiu unde, a fost una din aceste opriri la semafor, de fapt era un muncitor cu o paletă. Trebuia să aşteptăm vreo trei minute. În aşteptare fiind, am zărit un câmp de afini. M-am dat jos şi am plecat spre arbuşti, gândindu-mă că o mai fi rămas ceva afine şi pentru noi. Dar am întâlnit o piedică amuzantă. După ce se termina drumul, asfaltul proaspăt întins şi presat, de o zi-două, era canalul colector, nu ştiu cum se numeşte exact. Lat, lat. Nemaifiind într-o condiţie fizică precum în urmă cu ceva ani, am ezitat să fac un salt peste micul şanţ ce nu mă lăsa să ajung la afine.

Şi, totuşi, am sărit! Dezastru! Am aterizat chiar pe marginea şanţului ceea ce m-a adus într-o poziţie mai grea. Am aterizat cu greu, dar am aterizat. Nu la fel s-a întâmplat cu telefonul meu. Sătul de inactivitate, a sărit din buzunarul cămăşii şi a aterizat pe betonul gros, masiv, gri… Am închis ochii! O secundă am crezut că se face praf, dar, fiind un telefon puternic, nu i s-a îndoit, decât un pic, cadrul de aluminiu, într-o parte… Nu am găsit afine!