Colţu meu. Amintiri de 17 ani

În urmă cu 17 ani a început acest demers de presă, numit „GAZETA de Maramureş”. Un săptămânal de atitudine şi rafinament, aşa cum a fost gândit. Între timp, a devenit minunatul nostru săptămânal, aşa cum e şi acum. Unii spun că s-ar plictisi să lucreze atâţia ani în acelaşi loc. Mai ales tinerii de acum, care nu au probleme în a-şi schimba locul de muncă. Fără mari regrete, se pleacă spre mai bine sau iluzia de mai bine. Eu nu m-am plictisit şi deschid ziarul sâmbătă dimineaţa cu aceleaşi emoţii ca în urmă cu 17 ani.
Şi în timp ce mă gândeam la ce a trecut, am încercat să îmi amintesc cum era Baia Mare în anul 2002, ce fel de guvernare era atunci, partide şi politicieni. Ce vremuri!

Despre oraş nu mi-am amintit nimic. Cred că aveam probleme cu drumurile, cu bulevardele. Doar de Traian îmi amintesc, că nu avea asfalt. Era turnat covorul de ciment, sau ce era, şi nu era covor asfaltic. De aceea, când mergeai cu maşina pe acolo, se auzea un zgomot la trecerile dintre plăcile de beton. Era ca un metronom. În rest, blocuri murdare, nu începuse moda cu izolarea faţadelor de bloc. În schimb, cred că era la modă, devenise o modă, instalarea de microcentrale.

De politică, mi-am amintit că era guvernul Năstase. Unul dintre cele mai toxice guverne. Atunci a simţit presa, cred că pentru prima dată după Revoluţie, bocancul puterii pe grumaz. A fost greu, complicat pentru ziarişti.
Pe plan local, politicienii care au făcut schimbarea între fostul regim şi democraţie. Adevărul e că nici ei nu prea ştiau ce e aia. Dar au fost nişte politicieni adevăraţi, mulţi dintre ei. Din păcate, în vremurile alea se cerea plecarea lor şi promovarea tinerilor, din multe motive, pe care nu are rost să le mai amintesc. Încet, încet, schimbarea s-a făcut. Bătrânii au plecat în pensie, iar tinerii au preluat frâiele
puterii. Dezamăgitor!