Clepsidra de cristal

În 15 decembrie 2013, în sala Casei Orăşeneşti de Cultură din Tăuţii Măgherăuş, într-un cadru festiv, a fost lansată Asociaţia Culturală Clepsidra de cristal, care îşi propunea desfăşurarea unor manifestări culturale variate: lansări de carte, reviste, expoziţii de artă sau chiar licitaţii de artă, vizite la diferite obiective istorice şi cultural-artistice, cursuri de iconografie, pictură şi sculptură, cursuri de muzică instrumentală sau vocală, toate având menirea de a pătrunde şi dezvolta cultura tradiţională românească. Un an mai târziu a apărut primul număr al revistei Clepsidra de cristal al cărei scop declarat a fost „să imortalizeze secvenţe din scurta noastră trecere pe acest pământ şi cum se poate face acest lucru decât prin editarea şi tipărirea unei reviste, care vă găzdui în fiecare număr articole de cultură, istorie, învăţământ, sănătate, articole economice şi sociale.”

Îmbucurător este faptul că, încă de la apariţia sa, Clepsidra de cristal a anun­ţat că nu va publica articole cu caracter politic.

Revenind la acest număr al revistei, facem o scurtă trecere în revistă, dacă tot despre o revistă este vorba, a cuprinsului. Magász Jenó semnează eseul GOL..., care tratează prima consecinţă a păcatului, golul, vidul apărut în viaţa omului, înţeleasă ca o reacţie contrară a ceea ce este natural. Autorul susţine că, de la primul păcat încoace, multe sunt aspectele vieţii umane în care s-au format goluri, lipsuri, iar civilizaţia postmodernă a ajuns să-şi petreacă mare parte a timpului căutând în mod inconştient să umple aceste goluri.
„Suntem angajaţi într-un cerc vicios de a ne umple de lucruri inutile, numai ca să nu simţim golul. Dar golul creează o profundă angoasă iar viaţa devine dominată de o compulsie constantă şi inconştientă de a-l umple (...) Avem un impuls nestăpânit de a crea situaţiile care provoacă golurile noastre pentru a realiza că ele există, iar mai apoi luptăm din răsputeri pentru a le umple.”

Radu Botiş şi Mircea Botiş semnează două articole dedicate preotului Vasile Lucaciu: „Rolul lui Vasile Lucaciu în adoptarea noului activism” şi „Acti­vitatea desfăşurată de către preotul Vasile Lucaciu în America în scopul realizării Marii Unităţi Naţionale”. Vasile Lucaciu a fost un promotor al schimbării tacticii pasiviste în plan electoral cu activismul politic, în opoziţie cu Ioan Raţiu. A străbătut cu o energie debordantă Transilvania în lung şi în lat, a mers la Bucureşti, a făcut din biserica din Şişeşti o tribună de afirmare a conştiinţei şi interesului naţio­nal, a pledat pentru înfiinţarea unor bănci care să susţină ţărănimea, a atacat poziţia şovină a autorităţilor dualiste precum şi politica lor de deznaţio­na­lizare, iar pe plan extern a condus misiunea diplomatică în Statele Unite ale Americii, misiune începută în aprilie 1917, ţinând discursuri la Cleveland, Yongstown, Trenton, Boston, Balti­more, Chicago şi Detroit, fiin primit la Casa Albă de secretarul de stat Robert Lansing.

În „Mărăşeşti după 100 de ani”, Ni­coară Mihali relatează ceremoniile prilejuite de împlinirea a o sută de ani de la victoria de la Mărăşeşti, ceremonii la care a fost prezent. Un alt articol semnat de Nicoară Mihali este „Cuvânt şi imagine – Ovidianum”, o carte des­pre destinul poetului Publius Ovidiu Naso, exilat la Tomis, autor Augusta Stan Buteanu.
Tot în categoria prezentărilor de carte intră şi articolul lui Dragomir Ignat „Copilăria – pată de lumină”, dedicat volumului „Popas la borna 80”, proză de confesiune. Revista conţine şi pagini de memorii: „Nostal­gie şi întrebări”, de Lucia Maria Ghişa, „Aşa era pe vremuri”, de Cecilia Costin şi „Duminicile în Clujul de altădată”, de Mirel Giurgiu.

Pamfil Bilţiu tratează un subiect mai puţin cunoscut, un episod din viaţa unui mare scriitor român: „Camil Petrescu comandant de oşti, prizonier şi cronicar al primului război mondial” şi narează două poveşti: „Prorocii mincinoşi” şi „Povestea râului Mara şi a satului Crăceşti”. În studiul „Postul în viaţa omului. Tradiţii, practici magice, credinţe şi superstiţii, preparate de post din Maramureş”, Maria Bilţiu anali­zea­ză dorinţa omului religios de purificare a sufletului, dar şi a trupului, renunţând la multe dintre plăcerile vieţii şi respectând unele interdicţii impuse de biserică. Sunt amintite şi posturile la care au recurs în antichitate grecii, ro­manii, egiptenii, babilonienii, budiştii, brahmanii, musulmanii şi mozaicii.

Aurel Pantea realizează un „Scurt istoric al mineritului din bazinul Borşa-Vişeu”, de la mijlocul secolului al XIX-lea până în decembrie 2006, când acti­­vitatea de explorări geologice şi de extracţie şi prelucrare a minereurilor au fost sistate; unele lucrări au intrat în conservare, altele au fost închise. „Momentele cruciale din viaţa omului de la sat (obiceiuri, tradiţii)”, articol sem­nat de Nicolae Dumitru, vorbeşte des­pre slujba de înmormântare (prohod), bocitul, pomana şi ritualul îngropării celui mort.

Poeziile cuprinse în acest număr al revistei sunt semnate de Radu Botiş, Gheorghe Olteanu, Oana Diana Mureşan şi Nicolae Dumitru, la acestea adăugându-se epigramele Smarandei Iuga. Revista şi-a propus să promoveze şi speranţele în ale poeziei, publicând versuri ale unor elevi din clasele IV-VIII: Marina Berciu, Liviu Bindea, Tiberian Sanja, Vasile Iuga, Marin Jentea, Sadu Tătaru şi Rita Leiba.