Cicatricile postacnee

Acneea este o afecţiune dermatologică care, de cele mai multe ori, lasă în urma ei cicatrici inestetice, care persistă ani de zile după rezolvarea afecţiunii. Noile progrese în dermatologie şi în terapia antiacneică au dus la găsirea unor soluții pentru această problemă foarte greu de tratat anterior.

Cauza?
 

Iniţial în glanda sebacee se acu­mu­lează sebum care, din cauza obstruării orificiului foliculului pilos printr-o cheratinizare anor­mală, nu poate fi eliminat la suprafaţa pielii, ducând la formarea unui chist. Acesta se măreşte, poate să fie colonizat cu bacterii şi, la un moment dat, „se rupe” adânc în derm, fiind rapid atacat de celulele albe, responsabile de apărarea antiinflamatorie.
Un proces inflamator important poate avea două rezultate: cel mai frecvent o pierdere de ţesut datorită distrugerii cola­genului, astfel încât pielea su­pra­iacentă, rămânând fără suport, se „pră­buşeşte”, ducând la formarea de cicatrici. Mai puţin frecvent, există posibilitatea formării de ţesut în exces prin stimularea fibroblastelor, ducând la aşa-numitele cicatrici cheloide, mai frec­vente la bărbaţi în zona spatelui.
După vârsta de 40 de ani, 1% din colagenul din derm se pierde în fiecare an. Această pierdere a colagenului, com­binată cu reducerea tonusului, face ca cicatricile să devină mult mai vizibile odată cu vârsta.
După vindecarea unei leziuni acnei­forme, aceasta poate lăsa o pată roşie sau hiperpigmentată, catalogată mai degrabă ca o modificare postinflamatorie decât ca o cicatrice. După ce pielea trece prin procesul de regene­rare şi remodelare (aproximativ 6-12 luni), aceasta se poate vindeca în tota­li­tate. Orice modificare de culoare sau defect cutanat, care este prezent la 1 an după episod, este considerat un defect sau cicatrice permanentă.

Modificările postinflamatorii pot fi cel mai bine prevenite prin tratamentul adecvat al diferitelor forme de acnee. Aceste modificări pot fi tratate prin mai multe mijloace:
- Fotoprotecţia este foarte im­por­tantă, ultravioletele agresând pie­lea şi întârziind vindecarea.
- Folosirea retinoizilor (RetinA) gră­beşte procesul de remodelare a pielii
- AHA (alfa hidroxiacizii) şi BHA (beta hidroxiacizii) în con­cen­traţia potrivită de asemenea ajută procesul de remodelare a pielii
- Nu se îndepărtează crustele, aces­tea protejând procesul de vindecare de dedesubt.
 

Tratamentul cicatricilor postacnee
 

Acneea este o afecţiune care afectează până la 80% din indivizii aflaţi la vârsta adolescenţei şi 5% din adulţi. În timp ce mulţi dintre aceștia nu rămân cu urme permanente, unii rămân cu cicatrici desfigurante. Există câteva creme şi medicamente care pot ameliora cicatricile uşoare, dar majoritatea cicatricilor postacnee pot fi rezolvate printr-un tratament combinat chirurgical şi de remodelare cutanată.

Peeling-urile chimice - un acid puternic va fi aplicat pe piele de către dermatolog pentru a îndepărta straturile superficiale ale pielii. Peeling-urile foarte puternice pot pătrunde adânc în piele.
La ce să vă aşteptaţi?  Pielea va fi ro­şie, intensitatea roșeții depinzând de tipul de peeling care a fost efectuat. Este important să ştiţi că această pro­cedură va face ca pielea dumnea­voas­tră să se exfolieze, în timp ce în 1-14 zile o să apară o piele nouă.
Toate peeling-urile  necesită o îngrijire specifică postprocedură. Fotoprotecția e necesară pentru a preveni compli­cațiile.
 

Tratamentul laser. Cele mai folosite şi mai eficiente tipuri de laser pentru cicatricile postacnee sunt laserele fracționale cu CO2. Acestea funcţio­nează prin distrugerea ţintită, până la o adâncime precisă a unor fragmente de piele, lăsând neafectat tegumentul din jur. Când se vindeca, ţesutul distrus este înlocuit cu unul nou şi sănătos. Această remodelare se produce şi la 6 luni după procedură. Astfel, cicatricile se ameliorează vizibil.
Este o procedură nechirurgicală, sigură, cu un timp de recuperare scurt (4-6 zile) şi cu un discomfort minim (procedura se face după aplicarea unei creme anestezice).
 

Microdermabraziunea – deşi nu este tratamentul de elecţie pentru cicatricile postacnee, microdermoabraziunea îmbunătăţeşte aspectul cicatricilor ușoare postacnee. În timpul acestei proceduri, un strat de la suprafaţa pielii este îndepărtat. După o serie de şedinţe de microdermoabraziune pie­lea se reînnoieşte, iar cicatricile superficiale se ameliorează. Avan­tajele procedurii sunt: nu necesită timp de recuperare, este nedureroasă.
 

Filierii dermici - injectaţi în cicatrici, ridică straturile superficiale ale pielii care, astfel, devine netedă. Cea mai frecvent folosită substanţă este acidul hialuronic. Avantaj: efect imediat, re­zultate spectaculoase. Dezavantaj: efec­tul nu e permanent, fiind necesară reinjectarea la interval de câteva luni.
 

Tratamentul chirurgical
 

Punch excizii - metoda se foloseşte pentru cicatricile adânci („icepick”). Punch-ul este un mic bisturiu circular cu diametrul între 1,5 şi 3,5 mm, di­mensiune adaptată în funcţie de mărimea cicatricii. Sub anestezie locală cicatricea este astfel excizată şi marginile sunt suturate.  După vindecare, cicatricile fie dispar complet, fie sunt mult ameliorate, putând fi ulterior tratate cu laser.
 

Punch excizii cu grefă de piele – Ci­catricea este excizată, dar în loc să se sutureze marginile plăgii, defectul se acoperă cu o grefă de piele prelevată de obicei tot cu punch-ul din zona din spatele urechilor.
 

Incizii subcutanate (subcizii) - sub anestezie locală se inseră un ac sub pie­le, paralel cu suprafaţa acesteia. Acul este avansat şi retras tăind benzile fi­broase. Se produce o echimoză care dis­pare în aproximativ 1 săptămână.  
 

Tratamentul cicatricilor elevate (hipertrofice și cheloide)

Două tipuri de cicatrici elevate pot să apară după acnee.
Cicatricile cheloide sunt cicatrici care depăşesc leziunea iniţială, devin ex­trem de groase, ferme şi pot ajunge la dimensiuni foarte mari. Pot să apară oriunde pe piele, dar mai frecvent apar pe lobul urechii, piept, sau toracele superior.
Cicatricile hipertrofice sunt cicatrici elevate dar care nu depăşesc marginile leziunii iniţiale.
Tratamentul acestor cicatrici (hiper­trofice sau cheloide) trebuie să ţină seama de mai multe aspecte: locali­za­rea cicatricii, dimensiunile acesteia şi de vechimea ei. Medicul dermato­log  va întocmi un plan de tratament, care de cele mai multe ori presupune mai multe metode combinate:
 

Injectări intralezionale - ajută la reducerea cicatricii. Se pot injecta corticosteroizi, cu rolul de a în­muia şi aplatiza cicatricile, sau interferon. De obicei sunt necesare injectări multiple la interval de câteva săptămâni (de obicei 2-3). Dacă după a 4-a injectare nu se obţine niciun rezultat, se optează pentru rezolvarea chirurgicală.
 

Tratament chirurgical - având în vedere riscul mare (între 45-100%) de recidivă după intervenţia chirurgicală, pentru îndepărtarea cheloizilor nu este indicat doar un tratament chirurgical. Pentru a preveni recidiva intervenţiei chirurgicale i se asociază şi alte tratamente, fie înainte, fie după. Înainte de intervenţia chirurgicală se pot folosi corticosteroizi injectaţi intralezional. După intervenţia chirurgicală există mai multe opțiuni: a) intervenție chi­rurgicală urmată de presiune - fie un bandaj compresiv sau un dispozitiv special de compresiune; b) intervenţie chirurgicală urmată de injectări intra­lezionale - corticosteroizi sau interfe­ron, combinative care pare să dea cele mai bune rezultate; c) intervenţie chirurgicală urmată de radioterapie.
 

Tratamentul pe bază de lumină - tratamentul laser, urmat sau nu de injectări intralezionale sau presiune.
 

Crioterapia - tratament care îngheaţă ţesutul cicatricial. Asociată cu injec­tarea intralezională de corticosteroizi poate avea rezultate foarte bune.
 

Creme şi geluri - produsele pe bază de silicon pot reduce mâncărimea şi disconfortul. Alte posibile tratamente topice: retinoizi, corticosteroizi. Re­zulta­tele folosirii lor sunt modeste, de obicei reduc disconfortul, durerea şi poate reduc puțin mărimea cicatricii.
 

Alte tratamente în faza de studiu
a) 5-Fluorouracil- injectat intralezio­nal cu sau fără corticosteroizi;
b) imiquimod 5% aplicat după excizia chirurgicală a cheloidului;
c) radioterapia - mai eficientă pentru cheloizii apăruți cu mai puţin de 5 luni în urmă.